marți, 30 iunie 2015

POFTA BUNA !

 
Masa de prânz astăzi? Am ales ardeii umplute cu orez și șuncă ... Simplu și foarte delicios!
I peperoni ripieni al riso e prosciutto costituiscono un ottimo primo piatto di semplice realizzazione e soprattutto completo perchè al suo interno troviamo i carboidrati del riso, le proteine del prosciutto e le vitamine del peperone, cosa chiedere di più?

luni, 29 iunie 2015

ISIS


Teroriștii Isil Takfiri au decapitat cel puțin o duzină de membri ai grupurilor militante rivale din Siria sub acuzația de luptă împotriva lor.
Afișează textul original
ISIL extremists execute 12 rival militants from al-Nusra f

sâmbătă, 27 iunie 2015

Grecia

 
ET VOILÀ ! LA PAROLE EST AU PEUPLE !
RIEN DE BON POUR UE,
QUEL PUNITION VA INFLIGER LA KHAZARIAN MAFIA
SI LA GRÈCE QUITTE L'UE, DANGER !!
Tradu

Flotila prieteniei

 FreedomFlotilla tocmai a inceput calatoria spre # Gaza de la unul dintre insulele grecești, și este de așteptat să ajungă pe coasta Gazei luni
Afișează textul original

ISIS marioneta Israelului????

Islamophobia‬
ISIS is nothing but an Israeli puppet
Tradu

Sunt nerabdatoare fata de Politia Ploiesti

Foto: Si acest mic pisicher arab din Statul Islamic, are asteptari de la dvs., si el ma sustine...
 
Astept cu nerabdare ziua de luni, cand cred ca Politia Ploiesti isi va intra in drepturi, adica de a pune punctul pe I. Adica a nu se mai lasa imbatata de damfurile pestilentioase ale flatulatiilor, tiganului Micu Vasile, Negoita Traian si rezervistului Ispas Vasile,care ar fi trebuit sa fie mana dreapta(de sters la cur ) a politiei si nu invers.
Politia s-a inregimentat de 13 ani ca, subalterna a lor si ii mangaie  tot timpul pe ca-PUT.
As vrea sa profer injuraturi ca cele ALE ARABILOR MAI EXPRESIVE DECAT ALE ROMANILOR. INJURATURI NUMAI CA INTRE BARBATI, DEOARECE PRECUM STIM, ACOLO FEMEILE NU VALOREAZA IN OCHII BARBATILOR, NICI CAT O CEAPA DFEGERATA. POATE SA SE IMPIEDICE DE ELE  SA... IN TIMP CE PREGATESC LIPIILE STAND TURCESTE PE PAMANT "CU FOCUL INTRE PICIOARE".
Vreau ca Politia Ploiesti sa nu mai accepte a fi bataia de joc si rasul in lipsa, facut de catre liderii puscariasilor harsiti in infractionalitate si a prostirii organelor de politie fara experienta, care duc in derizoriu democratia noastra,  cu dintii sparti si rupta in chiur.
Haideti, faceti un efort si mobilizati-va pentru ca, astfel pe viitor va va fi mult mai usor si nu veti continua facand efort, sa va tineti sus capul din haznaua cu cacat a acestor rebuturi umane ale periferiei societatii romanesti. Astept si va ajut daca aveti nevoie, bineanteles daca ma tin puterile.
Cel mai mult astept rezolvarea inapoierii celor 2 calc. de catre ruda a 3 sferturi din Politia Ploiesti, Cristache Nicu infractor periculos din locuinte.

joi, 25 iunie 2015

Pofta buna !

Să profităm de sezonul cireșelor pentru a prepara o delicioasă tartă cu aceste minunate fructe învelite intr-o cremă dulce de ciocolată și alune!
Tarta frangipane cu cirese este un desert aromat , consistent si foarte gustos ce se prepara dintr-un aluat fraged preparat in casa, un amestec cremos pe baza de mig

luni, 22 iunie 2015

Pelerinaj interbelic

Pelerinaj interbelic la Suceava

     

În zilele acestea fosta capitală a Moldovei, Suceava, atrage din nou mii de pelerini, veniţi din toate colţurile ţării pentru a se închina la moaştele Sfântului Ioan cel Nou şi pentru a participa la procesiunea din ziua de Sânziene. Deşi au trecut mai mult de 8 decenii de la relatarea din revista“Realitatea ilustrată” (numărul din 9 iulie 1931) din care o să citez câteva fragmente în cele ce urmează, o să vedeţi că schimbările, chiar dacă există, nu sunt chiar atât de profunde pe cât am fi tentaţi să credem:


 “ La 24 iunie se serbează naşterea Sf. Ion, cu care ocazie credincioşii din Nord-estul  ţării şi chiar din ţările vecine, vin în mare pelerinaj la biserica Sf. Gheorghe din Suceava, unde se află moaştele făcătoare de minuni şi vindecătoare de boli ale Sf. loan.

Pelerini din anul 1931
Cu o săptămână înainte, credincioşii pleacă din ţinuturile cele mai depărtate spre Suceava. Drumurile sunt blocate de căruţele lor, ce se ţin lanţ, venind din Hotin, din Nordul Bucovinei, din Sudul Moldovei, din Cehoslovacia şi tocmai din Galiţia. Unii fac pe jos peste 100 km., sosesc istoviţi şi cad în grădina publică, de-a lungul ulucilor oraşului, umplu curţile bisericilor. Sunt bătrâni cari vin de la Putna sau dinspre Focşani pe jos, cu 20-40 lei în buzunar, uneori mâncând numai din pomană, ca să poată cumpăra lumânări şi ulei sfinţit cu aceşti bani.”




LÂNGĂ MOAŞTE


Rugăciune...
“ Biserica Sf. Gheorghe spre care se îndreaptă toţi aceşti nefericiţi, este vechea Mitropolie de la  Suceava. În faţa porţii arcuite, pe sub clopotniţă, e ca un mic iarmaroc, unde negustorii improvizaţi vând mătănii, prescuri, iconiţe litografiate şi cărţi pravoslavnice. Pe sub turlă pătrundem în curtea vasta a bisericei. La marginile curţii sunt un fel de pridvoare, fără uşi şi ferestre, fără nici un mobilier, cu ciment pe jos, unde în tirnpul nopţii au dormit mii de bolnavi şi de schilozi. Ologii şi-au scos picioarele de lemn, dorm cu ele la căpătâi. Figuri crispate de demenţă se odihnesc pe desagii cu hrană săracă. În timpul nopţii, tot ce era spaţiu liber în oraş a fost ocupat de pelerine: hanuri, pieţe, ogrăzi, peste tot acelaşi covor viu, de umanitate extropiată.”



PROCESIUNEA


Procesiunea din anul 1931
“ Femeile sunt în număr covărşitor. Ele au lumânări în mâini, lumânări aprinse ca la Paşti sau ţin în braţe ţânci palizi, verzui de chloroză sau uscaţi de boli necunoscute. Din biserică ies oameni cu prapuri roşii şi albastre, înalte, cu cruci mari de aur, ca înfipte în vârful unor suliţe. Ei se aşează pe două rânduri, formând un defileu triumfal ca la Operă. Clopotele bat fără încetare. Frenezia mistică întinde tot mai mult coardele sufleteşti.

Preoţi în odăjdii scumpe - verzi, roşii sau violet pe aur - cu cădelniţe, cu evanghelii şi potire, ies în mjlocul curţii, slujind. Vecernia a durat toată noaptea. În zori slujba a reînceput. Coruri de slavă divină ridică spre cer armonii ample. O femeie gravidă asudă, bătând mătănii.

Poporul a îngenunchiat.

Procesiunea din anul... 2013
În fine, sicriul acoperit cu purpură e scos pe umeri. Norodul dă năvală să-l atingă. Soldaţii nu se mai pot opune. Oamenii se reped, se strivesc, numai ca să atingă sicriul, apoi fericiţi, suportă cu seninătate orice represiune, din partea celor ce ţin ordinea. În drumul ei, procesiunea trece şi prin faţa închisorii locale, dar la ferestrele cu gratii n'a apărut nici un deţinut ca să se închine Sfântului.

Până noaptea târziu, după ce procesiunea s'a terminat, credincioşii defilează prin faţa moaştelor, unde un preot le citeşte rugăciuni. Din acelaşi hârdău cu apă sfinţită îşi spală rănile leproşii, îşi ung orbitele goale orbii... Intru în şirul ce defilează prin faţa sfântului: în sicriul de aur, rnoaştele negre au numai dinţii albi. O ţesătură scumpă acoperă scheletul.”




MARTIRIUL SFÂNTULUI  IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA


Martiriul Sf. Ioan cel Nou
frescă de la mănăstirea Voroneţ
“ Pentru cei pe cari viaţa Sfântului îi interesează în mod special, notăm că în veacul al 14-lea corabia sa despica valurile Mării Negre. loan nu era decât un negustor din Trapezunt, actuala Trebizonda, care avea lungi discuţiuni cu căpitanul vasului, un navigator francez. Lui loan îi plăcea să vorbească despre probleme religioase. Capitanul francez apăra catolicismul, în timp ce Ioan susţinea credinţa ortodoxă.

Francezul crezându-l însă păgân şi temându-se ca erezia negustorului să nu cuprindă întregul echipaj, debarcă pe Ioan la Akermann, în sudul Basarabiei, adică la Cetatea Alba. Eparhul din Cetatea Albă era un păgân, care se închina soarelui, stelelor şi focului. Ca să scape de loan, francezul anunţă pe eparh că negustorul din Trapezunt vrea să treacă la această credinţă. Eparhul pregăti o sărbătoare la curte; nobilii se adunară şi Ioan fu adus în faţa norodului. El primi laude pentru intenţia sa, de a trece la credinţa păgână, dar aceste laude mâniară pe Ioan, care începu să vorbească poporului şi încercă să facă pe eparh să treacă la ortodoxism.

Guvernatorul se înfurie şi porunci ca negustorul să fie întins la pământ şi bătut cu nuiele şi bice. Sub lovituri, Ioan continua sa propovăduiască credinţa sa. Eparhul porunci atunci să fie bătut cu drugi de fier şi schingiuirile durară până noaptea târziu, până ce mucenicul căzu în nesimţire. Fu apoi legat în lanţuri într’o celulă, iar a doua zi de dimineaţă fu scos din nou, ca să fie bătut.

Procesiunea în faţa
 penitenciarului din Suceava
Norodul începu să se roage pentru iertarea sa, dar aceasta înverşună pe satrap, care porunci să vie un soldat călare pe un cal sălbatec. Trupul lui loan fu legat de coada calului şi soldatul porni în galop, târând peste pietrele ascuţite pe martir. Din goanna calului, un păgân reteză cu sabia capul lui Ioan. Târziu, creştinii îngropară în cimitirul lor rămăşiţele pământeşti ale negustorului din Trebizonda.

“ (…) După 70 de ani, Alexandru cel Bun a adus moaştele la Suceava, unde se află de secole. În tot acest timp, sfântul a făcut ca muţii să-şi recapete graiul, a vindecat bolnavi şi sunt bucovineni dintre cei mai culţi, cari susţin că se află printre aceştia.”



Sursa: articolul “Misticism” semnat “S.V.” - publicat în revistaRealitatea  ilustrată” din 9 iulie 1931 – citită din colecţia Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga” Cluj Napoca
deieri-deazi.blogspot.com

Trei romani

Trei români la Hollywood

     


Am avut surpriza de a descoperi răsfoind  presa interbelică povestea unor români care au avut ceva de spus în lumea filmului. Bob Curwood, Tina Eilers , Eliza la Porta sau Lisette Verea sunt doar câţiva dintre românii care au avut cariere notabile pe marile ecrane ale lumii.
Astăzi un alt articol din “Ilustraţiunea română”  – şi o altă mare surpriză pentru mine. De data asta vom afla împreună nu despre o singură vedetă originară din România ci despre trei români care au făcut carieră în cetatea filmului de la Hollywood în prima jumătate a secolului XX. Şi despre un Oscar…
Dar pentru că îmi doresc să aveţi şi voi parte de aceeaşi surpriză, vă voi spune mai multe despre cei trei români doar după ce veţi citi articolul “O bucureşteancă  vedetă la Hollywood” publicat în numărul din 28 august 1935 al “Ilustraţiunii române”:



Edward G. Robinson
“ (…) Există şi bucureşteni autentici la Hollywood, bucureşteni născuţi şi crescuţi pe malurile Dâmboviţei. Poate că vă veţi mira că celebrul “actor dramatic american" Edward G. Robinson, care obţine actualmente un succes formidabil la Paris şi la Londra în “Tot oraşul vorbeşte" (Toute la ville en parle), este bucureştean. S'a născut în Capitală, în ziua 'de 12 Decembrie 1893, şi-a făcut studiile în ţara, spre a le urma apoi în Statele Unite, unde a fost mânat de “dorul de ducă” care se manifestă atât de puternic la adolescenţi. Edward G. Robinson vorbeşte curent româneşte şi citeşte zilnic ziarele sosite din ţară.


Edward G. Robinson
cap de afiş la Werner Bros
Dar Edward G. Robinson nu este singurul bucureştean din Hollywood. 0 tânără vedetă de cinema este de asemeni o fiică autentică a capitalei noastre. Ea îşi ascunde numele adevărat sub pseudonimul Tala Birell.
Nici data naşterii nu vrea s'o dea publicităţii, cum fac dealtfel toate vedetele ecranului. Totuşi Tala Birell n'ar avea nici un motiv să-şi ascundă vârsta. E foarte tânăra, poate chiar prea tânăra, pentru o străină care a izbutit în foarte scurt timp să se impună la Hollywood.

Tala Birell este fiica unui petrolist din Bucureşti. Mama ei era poloneză. Cu toate acestea, ea a fost crescută în România şi a urmat cursurile primare şi liceul la Bucureşti. După terminarea liceului fata a plecat în străinătate să studieze arta dramatică. Părinţii fiind oameni bine situaţi, au putut satisface acest capriciu.

Tala Birell
Tala Birell izbuteşte să se introducă în lumea teatrală vieneză, dar nu prin poarta principală ci prin scara de servici. Este figurantă, apoi treptat, treptat i se dau mici roluri fără importanţă. În cele din urmă este primită de Max Reinhardt, care o utilizează în teatrele sale, mai ales în provincie.

Marlene Dietrich, fiind reţinută la Berlin de un angajament cinematografic, Tala Birell o dublează într'o piesă de teatru, cu care face un lung turneu în întreaga Germanie.
Apoi se întoarce la Viena. Presa începe să-i publice fotografiile, marile  reviste ilustrate înfăţişează publicului rochiile pe care le poartă. Tala Birell ajunge o personalitate în lumea teatrală mondenă.

Tala Birell 
în "Ilustraţiunea română"
Într'o vacanţă pleacă la Londra, unde se întâlneşte cu Conrad Veidt, care o recomandă unui producător de filme englez. Aici îşi face debutul pe ecran, după care e invitată la Hollywood, pentru rolul din “Nagana". “Nagana" obţine un succes neaşteptat. Tala Birell este comparată cu Greta Garbo, o Garbo mai tânără, mai voluptoasă. Criticii americani o ridică în slava cerului, profetizându-i o carieră stralucită. Tala Birell este asaltată cu propuneri. Marile case de filme vor să-şi asigure colaborarea ei cu orice preţ. Tala Birell este turburată de acest succes, prea mare pentru vârsta ei.

În cele din urmă se hotărăşte: va rămâne la Hollywood. Nu prea se împacă cu producătorii de filme, care nu vad în dânsa decât o femeie fatală, dar se resemnează şi continuă să apară în roluri de “vampă". În filmul muzical “Un vis în doi” i se dă rolul unei vedete de cinema, un personagiu care ironizează pe Greta Garbo. Regizorul a avut aceasta idee din cauza asemănării ei cu marea stea scandinavă.

Tala Birell
în "Ilustraţiunea română"
Un film de aviaţie, “Air Hawks", în care apare alături de regretatul aviator Wiley Post, e un nou succes pentru bucureşteanca noastră. Urmează apoi “The Captain Hates the Sea" cu John. Gilbert, un film realizat de regizorulLewis Millestone, care după cum se ştie este originar din Basarabia. Ultimui ei film este “Noaptea visurilor mele", unde apare alături de Lilian Harvey şi Tullo Carminati în regia lui Victor Schertzinger, regisorul celebrei Grace Moore.



Tala Birell
în "Ilustraţiunea română"
Tala Birell vorbeşte curent româneşte. N'a uitat şi nici nu va uita limba ei părintească. Dacă ai făcut liceul la Bucureşti, desigur că nu te poţi lepăda de limba română, chiar dacă trăieşti numai printre străini şi eşti considerată drept vedetă americană. Tala Birell are câteva foste colege de şcoală la Bucureşti, cu care este în corespondenţă. Ar putea să scrie în franceză, dar după cum e şi firesc, ea întrebuinţează româna. Ea nu-şi ascunde originea. În studiouri s'a întălnit cu  Edward Robinson. Nu ştia că e şi el bucureştean. Mare i-a fost surprinderea când “colegul ei american" a scos într'o pauză de filmare, un ziar românesc din buzunar. Imediat, cei doi bucureşteni au început să vorbească româneşte, spre mirarea întregului studio.

Una din fostele colege ale Talei Birell a întrebat-o dacă mai revine 'vreodată în ţară. “Poate" - i-a răspuns vedeta - când cariera mea artistică va fi încheiată. Până atunci mi-e imposibil să plec din America. Dealtfel am obţinut şi cetăţenia Statelor Unite. Cu toate acestea nu voi uita niciodată ţara depărtată în care am copilărit, oraşul în care m'am născut şi am făcut primii paşi în viaţă".



Voi încerca în încheiere să vă dau câteva informaţii succite despre cei trei români pomenţi în articol. Informaţii găsite pe site-uri de specialitate… străine:





Edward Goldenberg Robinson – s-a născut la Bucureşti în 12 decembrie 1893. A avut o carieră importantă la Hollywood – întinsă pe parcursul a aproape 6 decenii, între 1916 şi 1972. Edward Goldenberg Robinson a fost inclus de Institutul American de Film în lista celor mai mari actori americani ai secolului XX. A murit la Los Angeles în 25 ianuarie 1973.

 



Tala Birell


Tala Birell – s-a născut la Bucureşti în 10 septembrie 1907. A debutat pe scenă şi pe marele ecran la Viena. După o scurtă perioadă petrecută în Anglia pleacă la Hollywood pentru un rol în filmul “Bringing Up Baby”. Urmează o carieră de succes în filmul american – filmografia ei însumând mai mult de 40 de titluri. A murit în 17 februarie 1958.






Lewis Milestone
regizorul originar din Chişinău
de două ori laureat cu premiul Oscar
Lewis Milestone a fost un regizor american de film, de două ori câştigător al premiului Oscar pentru producţiile „Doi cavaleri arabi” (1927) şi „Nimic nou pe frontul de vest” (1930). S-a născut în 30 septembrie 1895 într-o familie de evrei din Chişinău (numele lui adevărat - Lev Milştein) şi a emigrat în Statele Unite ale Americii în anul 1912. Dintre filmele regizate de Lewis Milestone mai amintesc „Ocean’s Eleven” (1960) şi „Revolta de pe Bounty” (1962). A murit la Los Angeles în 25 septembrie 1980.

deieri-deazi.blogspot.com

duminică, 21 iunie 2015

Targul din Vitan

Prin târgul din Vitan de altădată

     

Târgul Vitan de ieri...
Deşi am putea să fim tentaţi să credem că Târgul din Vitan este un loc comercial născut în ultimele decenii, nu este deloc aşa. Alături de vechile bâlciuri şi târguri organizate prin locurile tradiţionale ale Bucureştiului – Târgul moşilor, Bâlciul din Tei, Târgul de pe Bulevardul Maria sau cel din zona vechii biserici Sf. Vineri - târgul din Vitan are şi el istorie seculară. La începutul secolului al XVIII-lea,” în apropiere, era o zalhana, proprietate a unui mare negustor şi bancher de pe vremuri, anume Hagi Moscu.





Locul ascunde istorii dintre cele mai interesante: “pe vremea lui Alexandru Vodă-Moruzi, în Vitan se afla şi un spital de ciumaţi; în dosul spitalului se ridicaseră furci înalte de câte doi stânjeni, pentru spânzurătoare. Pedepsirea vinovaţilor se făcea, pe acea vreme, prin bâlciuri, ca să fie văzută spre pilduire, de toată lumea.”

Tot în această zonă a avut loc acum două secole un eveniment  cu adevărat “senzaţional”: prin strada Dristorului din apropiere, se mai pot vedea şi azi case acoperite cu stuf, unicele din Bucureşti.Se spune că pe acest loc a căzut un balon, pe vremea lui Caragea. Era primul pe care-l vedeau bucureştenii. Întâmplarea a fost considerată ca prevestitoare de rele. Şi într’adevăr, puţin timp după aceea, a ars palatul domnesc din Mihai-Vodă, de pe Dealul Spirii. Iar la 1817, în luna Octombrie, a fost un cutremur atât de mare, că s'au dărâmat multe case. Apoi a fugit şi Caragea, furând o mare sumă de bani din visteria ţării.Toate s'au întâmplat din pricina balonului, spunea lumea. În urma acestor triste evenimente, a rămas multă vreme o vorbă populară: de când cu băşica lui Caragea !...


Târgul Vitan de azi...
Care era atmosfera Târgului din Vitan în perioada interbelică? Nu foarte diferită de cea din zilele noastre. Chiar dacă automobilul e „regele locului” astăzi, nu a dispărut cu totul „parfumul balcanic” al vechiului bâlci, prin care ne vom plimba acum puţin, însoţiţi de reporterul Alex F. Mihail al revistei interbelice „Realitatea ilustrată”:





CE GĂSEŞTI ÎN BÂLCIUL DIN VITAN ?


Bâlciul din Vitan - 1936
 - Dar ce nu găseşti? – te-ai putea întreba mai cu drept cuvânt. Aţă, jucării, pânzeturi… Totul etalat pe jos, în bătaia soarelui strălucitor.
- Un leu kilo de cartofi ! - îl aud strigând pe unul.
- Mare ocazie domnilor! Pastă de dinţi. Reclama fabricii ! Parfumuri fine şi roş de buze ! – ţipă un altul cât îl ţine gura.

Un negustor vinde lapte bătut. Un altul are gâşte. Al treilea cântă din fluier de asurzeşte pe toată lumea, ţinând un teanc de astfel de instrumente la subţioară. Prăjituri şi rahat puteţi cumpăra de la un băiat care şi-a aşezat coşul chiar în mijlocul prafului străzii, ca să fie mai în calea muşteriilor.

- Limonda rece! Limonica de la gheaţăăăăăă… Rece, răcoreala domnilor… Aci la “Capşaaa…"!!! – răcneşte vânzătorul care vântură la înălţime un lichid gălbui, aflat în doniţa sa. Într'o mână ţine o sticlă de limonadă, pe care o umple cu multă îndemânare, la cerere. Sticla inconştientă trece tacticos de la gură la gură. Pe această zi de arşiţă, lumea bea cu nesaţ orice are la îndemână.

Negustoreasă de sticlărie
în Târgul Vitan
Din când în când dă năvală câte o căruţă nebună, care agaţă cu osia şi răstoarnă vreo tarabă sau vreun coş cu prăjituri multicolore. Negustorul, pe drept cuvânt indignat, după ce face o morală bine meritată vandalului, are grijă să adune de pe jos prăjiturile, să le şteargă frumos cu mâneca  cămăşii şi să le orânduiască dinnnou cu simetrie în coşul de expoziţie. O ţigancă mă îmbie să cumpăr flori.

- Patru lei un mosor de aţă! Avem şipiepteni, oglinjioare, şireturi de ghete… - înşiră repede un negustor grăbit.
- Hai la castraveţi! Trei de un leu!
- Patru de un leu! - strigă concurentul disperat de alături. S-a eftenit marfa!!! Falimentul !!!
- Pardon! Pardon! – răcneşte un camionagiu, aproape să mă asvârle sub copitele cailor.

Mai la o parte, o altă ţigancă, şezând turceşte pe jos, vinde fel de fel de pahare şi sticle, viu colorate:

- Din Ardeal le aducem cu căruţele! – îmi spune ea.

Puţ cu roată
 în strada Vitan - 1936
În realitate, marfa soseşte de peste munţi în vagoane complete, cu trenul, comandate de comisionari, care o trec apoi revânzătorilor. Ţiganii sticlari, cari au într'adevăr căruţe, poposesc pe un loc viran, sub cerul liber, în apropiere de bâlci, sau cutreieră comunele suburbane şi satele mai depărtate din Ilfov precum şi din judeţele limitrofe. Simpaticii şi neobosiţii negustori nomazi răspândesc gustul pentru artă decorativă prin
satele depărtate, adăpostindu-se, pe vreme de ploaie, sub coviltirul acoperit cu rogojini, al căruţelor lor. Astfel, vagabondează de-a lungul şoselelor şi drumurilor de ţară, în tovărăşia nevestelor, a copiilor şi a câinilor, ducând ce dânşii toată gospodăria lor.



Sursa: articolul “Târgul din Vitan” – semnat Alex F. Mihail – publicat în revista Realitatea ilustrată” din 22 iulie 1936 – citită din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştilor


deieri-deazi.blogspot.com