duminică, 31 martie 2013

Un banc....:)))



Adam si Eva sunt izgoniti din rai.
La plecare, ei intreaba:
- Doamne, cine va spala vasele?
Dumnezeu le spune :
- Va voi pune la o incercare. Va veti sui intr-un copac si voi da drumul la o pisica salbateca sa va chinuie. Cine va vorbi primul, acela va spala vasele toata viata. Zis si facut. Vine pisica si se urca pana la Eva , o zgaraie pe picioare, o musca, Eva, nici un cuvant. Trece pisica la Adam. Il zgaraie pe picioare, il musca, se ridica mai sus si observa intre picioare doi motocei. Pisica incepe sa se joace cu ei si la un moment dat, observa ca un soricel ce era ca mort, incepe sa se miste si sa creasca. Si-a luat atunci pozitia de asalt, dar cand sa sara, Eva a urlat:
- Zât! fir-ai a dracului!
De atunci a ramas lege: femeia spala vasele!

sâmbătă, 30 martie 2013

Cauzele bolilor




CELE ŞAPTE SENTIMENTE
 
- Bucuria
- Furia
- Tristeţea sau suferinţa sufleteascã
- Ingrijorarea
- Teama şi spaima
 
Furia afecteazã ficatul,
Bucuria duce la îmbolnãvirea inimii,
Ingrijorarea slãbeşte splina,
Teama şi spaima aduc prejudicii grave rinichilor,
Tristeţea sau suferinţa sufleteascã îmbolnãvesc plãmânii."
 
"Mânia (furia) determinã mişcarea energiei cãtre partea superioarã a corpului,
Bucuria încetineşte circulaţia energeticã,
Suferinţa sufleteascã şi tristeţea consumã energia,
Teama şi spaima o tulburã, iar
Ingrijorarea duce la stagnarea ei."
 
BUCURIA
 
   Bucuria excesivã afecteazã inima se activeazã excesiv funcţia de deschidere a celulelor inimii şi se inhibã funcţia de închidere a celulelor inimii.
 
Bucuria încetineşte circulaţia energeticã.
 
   Teama şi spaima (corespund elementului apã) controleazã bucuria (corespunde focului). In situaţia în care cineva a primit o veste foarte bunã (a reuşit la un examen, a câştigat o sumã mare de bani, ş.a.m.d.) se recomandã ca el sã fie speriat pentru a opri efectul bucuriei excesive. In caz contrar energia inimii va fugi cãtre exterior, ceea ce poate duce la lipsa de energie a inimii şi chiar la oprirea acesteia.
 
Simptomele care apar în situaţia unei bucurii excesive sunt:
 
 
- Palpitaţii  - Insomnie  - Gândire neclarã  - Manifestãri maniace (afectarea spiritului)  - Infarct
 
   
 
Medicina tradiţionalã chinezã prezintã cele şapte sentimente: bucuria, furia, tristeţea, suferinţa sufleteascã, îngrijorarea, teama şi spaima, specificând faptul cã excesul acestora duce la apariţia bolilor. Aceste şapte sentimente, care sunt rãspunsuri normale ale organismului la diverşi stimuli (interni sau externi) nu provoacã o stare de boalã decât atunci când sunt duse la extrem.
   Atunci când stimularea emoţionalã este repetatã, bruscã sau exacerbatã, pragul de adaptabilitate al organismului este depãşit, fiind afectate funcţiile sale fiziologice. In aceastã situaţie neplãcutã vor fi afectate sângele şi energia organelor interne, ceea ce va duce la apariţia bolii.
 
FURIA
 
Furia afecteazã ficatul şi provoacã ascensionarea energiei.
 
Tristeţea şi durerea sufleteascã (ce corespund elementului metal) controleazã furia (este asociatã elementului lemn).
 
Simptomele asociate sunt:
- Dureri de cap
- Ameţeli
- Creşterea tensiunii
- Atac vascular cerebral
- Irascibilitate
- Eructaţii
- Suspine
- Menstruaţie neregulatã
   Energia ficatului (lemn) atacã splina şi stomacul (pãmânt). Este situaţia în care energia elemntului lemn este prea puternicã şi afecteazã elementul pãmânt, pe care în mod normal îl controleazã. Drept urmare vor interveni urmtoarele manifestãri:
- Insuficienţã energeticã a splinei
- Energia stomacului urcã în loc sã coboare
- Sângerãri:
a) la nivelul nasului (cauzate de ascensionarea energiei stomacului)
b) în alte porţiuni ale corpului (din cauza slãbirii splinei: nu mai poate sã îşi exercite funcţia de menţinere a sângelui în interiorul vaselor)
 
   O altã situaţie ce poate apãrea din cauza furiei este situaţia în care elementul controlat (lemn) se întoarce împotriva elementului care îl controleazã (metal) Lemnul corespunde ficatului iar metalul este ataşat plãmânilor. Este vorba de situaţia în care ficatul se întoarce împotriva plãmânilor, ceea ce genereazã astm.
 
    Din punct de vedere al organelor "pereche", ficatul este organul Yin, care deţine energie, iar vezica biliarã este organul Yang, ce transportã energia. Excesul de energie la nivelul ficatului va afecta vezica biliarã, ducând la incapacitatea de a lua decizii, ce este guvernatã de vezica biliarã.
 
TRISTEŢEA ŞI SUFERINŢA SUFLETEASCĂ
 
Tristeţea sau suferinţa sufleteascã afecteazã plãmânii, ce corespund elementului metal.
 
Aceste douã sentimente slãbesc energia corpului şi o dizolvã.
 
Sentimentul care controleazã tristeţea sau suferinţa sufleteascã este bucuria (focul controleazã metalul).
Simptomele cauzate de tristeţe sau suferinţa sufleteascã sunt:
- Senzaţia cã spaţiul de la nivelul pieptului este prea mic
- Astm
- Plâns excesiv
- Rãceli frecvente (slãbirea energiei de apãrare)
- Probleme ale pielii
 
Scãderea energiei pectorale afecteazã şi inima: uneori apar probleme circulatorii.
 

ÎNGRIJORAREA
 
Ingrijorarea (gândurile excesive) afecteazã splina, ce corespunde elementului pãmânt.
 
Ingrijorarea produce stagnarea energiei.
 
Sentimentul care controleazã îngrijorarea este furia (lemnul controleazã pãmântul).
 
Simptomele asociate sunt:
- Palpitaţii
- Insuficienţã energeticã a splinei
- Insuficienţã sanguinã
 

TEAMA ŞI SPAIMA
 
Teama şi spaima afecteazã rinichii, care corespund elementului apã.
 
   Atunci când un om este speriat sau îi este teamã energia sa va coborî. Traiul în teroare este cel care slãbeşte cu precãdere rinichii. Vezica urinarã este de asemenea afectatã de aceste douã sentimente. Deseori, vezica urinarã nu mai este bine controlatã.
 
    Pãmântul (splina) controleazã apa (rinichii): îngrijorarea este cea care controleazã teama şi spaima.
Teama şi spaima afecteazã ficatul şi vezica biliarã (ficatul corespunde lemnului, iar rinichii apei: atunci când apa este afectatã, lemnul va fi şi el influenţat). Vor rezulta simptome precum:
- Depresie
- Lipsa capacitãţii de decizie
- Confuzie
- Lipsa curajului
 
Apa (rinichii) nu mai controleazã focul (inima); de aici rezultã situaţia în care focul scapã de sub control:
- Anxietate
- Incapacitatea de a se odihni.
 
CELE ŞASE SCHIMBĂRI CLIMATICE
 
Medicina tradiţionalã chinezã descrie cele şase "schimbãri climatice":
 
- Vântul
- Frigul
- Umezeala
- Focul
- Arşiţa verii
- Uscãciunea
 
    In mod obişnuit, aceste "schimbãri climatice", cunoscute şi sub denumirea de "cele şase tipuri de energii", nu provoacã modificãri patologice în organism. Acţiunea lor poate determina apariţia bolii numai atunci când schimbãrile climatice sunt bruşte sau extreme, sau dacã rezistenţa organismului este scãzutã. Atunci când sunt privite ca factori ce stau la baza apariţiei bolilor, aceste schimbãri climatice sunt denumite "cele şase energii perverse".
In momentul în care produc îmbolnãvirea, "cele şase energii" invadeazã corpul, din exterior spre interior, prin piele, nas sau gurã.
Afecţiunile provocate de aceşti factori sunt strâns legate de schimbãrile de vreme şi de mediul înconjurãtor. De aceea, ele mai sunt denumite şi "boli de sezon".
 

VÂNTUL
 
Vântul este asociat cu ficatul, lemnul, primãvara, Yang-ul. El poate invada cu uşurinţã corpul atunci când acesta este transpirat sau în timpul somnului.
 
Vântul este asociat cu mişcarea şi cu activitatea şi poate aduce şi celelalte "energii perverse" în interiorul corpului, odatã cu el. Vântul este considerat cea mai importantã "energie perversã", fiind denumit generic ca fiind "cauza celor o sutã de afecţiuni".
 
Vântul disperseazã energia în sus şi în exterior
 
- Având caracter Yang, energia vântului tinde sã urce şi sã se extindã.
- Afecţiunile cauzate de vânt se manifestã iniţial la nivelul pãrţii superioare a corpului: cap, organe de simţ şi piele.
 
Manifestãrile clinice sunt: dureri de cap, obstrucţie nazalã, dureri şi usturimi în gât, umflarea feţei, transpiraţii şi sensibilitate la vânt.
 
Apariţie rapidã şi schimbãri rapide
 
- Declanşeazã afecţiuni acute, cu evoluţie rapidã, precum febra, bolile infecţioase.
 
   In naturã vântul bate în rafale şi acţiunea sa este caracterizatã de schimbãri rapide. Drept urmare, tulburãrile provocate de vântul patogen sunt însoţite de simptome "migratoare", modificãri bruşte de stare şi instalarea violentã a afecţiunii. Astfel, durerile articulare ce apar se mutã, "migreazã" în corp.
Un alt exemplu îl constituie urticaria produsã de acţiunea vântului, afecţiune ce dã mâncãrimi ale pielii şi pustule care apar şi dispar pe suprafaţa corpului.
 
Creazã mişcãri anormale şi bruşte
 
- Spasme, convulsii, ticuri
 
Posibile afecţiuni
 
- Atac vascular cerebral
- Ceafã înţepenitã cu rãcealã
 
Vântul este cel mai des întâlnit primãvara

Cel mai adesea vântul care apare primãvara are o putere foarte mare, el penetrând cu uşurinţã în interiorul corpului.
 

FRIGUL
 
Frigul, deşi caracteristic iernii, poate apãrea şi în alte anotimpuri.
Existã mulţi factori care permit frigului patogen sã invadeze corpul:
- îmbrãcãmintea prea subţire, neadecvatã temperaturii mediului ambiant,
- staţionarea în ploaie (umezealã),
- bãile în lacuri pe timp geros,
- menţinerea corpului transpirat pe timp friguros.
 
a) Frigul este un factor patogen Yin şi drept urmare el va afecta Yang-ul
 (energia şi funcţiile) corpului. Frigul tulburã mecanismul homeotermiei şi apar simptome de boalã caracteristice: membre reci, scaune diareice conţinând resturi alimentare nedigerate, micţiuni frecvente şi cantitãţi mari de urinã, ş.a.m.d.
 
b) Acţiunea frigului este însoţitã de contracţie şi stagnare,
având drept consecinţe apariţia unor dezechilibre în mecanismul de închidere şi deschidere al porilor, contractarea spasmodicã a tendoanelor şi meridianelor, împiedicarea circulaţiei normale a energiei şi a sângelui. Drept simptome secundare pot fi menţionate: durerea, aversiunea faţã de frig, lipsa transpiraţiei, posibilitatea limitatã de mişcare a membrelor.
 
c) Frigul afecteazã 
cu uşurinţã partea inferioarã a spatelui, genunchii, articulaţiile, stomacul, intestinele şi ficatul.
 

UMEZEALA
 
   Umezeala reprezintã tipul de energie predominantã din timpul verii târzii - acel interval dintre vara propiu-zisã şi toamnã - anotimp care în China este caracterizat de ploi abundente şi de cãldurã. In aceastã perioadã, umezeala patogenã invadeazã cu uşurinţã corpul, din cauza staţionãrii prelungite în ploaie sau în zone ceţoase, din cauza purtãrii unor haine ce nu permit absorbţia transpiraţiei abundente.
 
a) Umezeala este caracterizeazã prin greutate şi turbiditate crescutã a unor secreţii şi excreţii. 

Pacienţii se plâng adesea de dureri de cap cu senzaţia de apãsare în cap şi - uneori - în tot corpul; în unele cazuri apare inflamaţia dureroasã a încheieturilor.
Pe piele pot fi întâlnite leziuni supuroase sau eczeme zemuinde.
Urina este tulbure, apar scaune ce conţin mucus sau chiar sânge, leucoree purulentã şi cu miros înţepãtor.
 
b) Umezeala se caracterizeazã prin vâscozitate şi stagnare.

Pacienţii au de obicei limba foarte încãrcatã, scaunele foarte consistente şi greu de evacuat, micţiunea este dificilã.
Afecţiunile care apar tind sã se prelungeascã şi sunt rebele la tratament.
 
c) Umezeala afecteazã Yang-ul şi împiedicã circulaţia energiei.

Manifestãrile clinice includ senzaţia de greutate în piept, distensie abdominalã, micţiune dificilã şi cantitate scãzutã de urinã, evacuarea dificilã a scaunelor ce conţin mucus.
Splina preferã uscãciunea şi se teme de umezealã. Din acest motiv, umezeala va afecta funcţionarea splinei, provocând senzaţia de apãsare în epigastru şi în abdomen, constipaţie, edeme. Toate acestea sunt consecinţe ale afectãrii funcţiilor de transport şi transformare a fluidelor în corp (asigurate de splinã).


FOCUL
 
Adesea, vara existã un exces de Yang (cãldurã, luminã) şi drept urmare apare "focul". El poate fi însã întâlnit şi în alte anotimpuri.
Cãldura, arşiţa şi focul sunt manifestãri de intensitate diferitã ale Yang-ului:
- Cãldura este cea mai blândã
- Arşiţa este o manifestare a Yang-ului ceva mai intensã decât cea a cãldurii
- Focul este forma cea mai severã a Yang-ului.
 
Focul este un factor patogen de naturã Yang.
 
- Acţiunea focului este caracterizatã de ardere şi deplasare spre partea superioarã.
Simptomele ce ţin de deplasarea focului spre partea superioarã a corpului:
- febrã, agitaţie, sete, transpiraţie, ulceraţii ale mucoasei bucale, dureri ale gingiilor, dureri de cap, ochi congestionaţi;
- dacã focul patogen atinge mintea apar: insomnii, delir, comã.
 
Focul (Yang) consumã fluidele (Yin) corpului: atunci când focul arde poate provoca ieşirea forţatã a fluidelor cãtre exterior, provocând o deshidratare gravã.
Simptomele ce ţin de consumarea fluidelor corpului:
- dorinţa de a consuma multe lichide, buzele şi gâtul se usucã, intervine constipaţia, urina este în cantitate foarte redusã şi foarte concentratã.
 
Focul care invadeazã corpul stârneşte vântul şi provoacã perturbaţii ale funcţiilor sanguine.
1. Excesul de foc afecteazã meridianul ficatului şi tendoanele, stârnind vântul în ficat.
Simptomele "arşiţei care stârneşte vântul":
- febrã mare, comã, convulsii, rigidizarea gâtului, privire fixã.
 
2. Afectarea sângelui de cãtre foc duce la creşterea vitezei de circulaţie a sângelui, iar pulsul devine foarte ridicat. In formele severe sângele este scos din vase, ducând la:
- epistaxis, hematurie, sângerãri uterine, menoragie.
Focul patogen ce stagneazã poate descompune carnea şi sângele, ceea ce duce la:
- furuncule, ulceraţii, abcese.
 

CĂLDURA VERII - ARŞIŢA VERII
 
   Arşiţa sau cãldura excesivã este forma predominantã de energie din timpul verii şi, spre deosebire de ceilalţi factori patogeni, ea nu este întâlnitã decât pe durata acestui anotimp.
Bolile pe care le provoacã sunt induse de temperaturi înalte şi apar în urma expunerii excesive la soare sau staţionarea pentru mai mult timp în locuri supraîncãlzite şi cu ventilaţie proastã.
 
Cãldura verii este un factor patogen de naturã Yang. Simptomele sunt:
- febra ridicatã, sete, transpiraţii excesive, agitaţie, puls crescut.
 
Cãldura verii este caracterizatã de acţiune la nivelul zonelor superficiale, dispersie şi consumarea lichidelor corpului.
   De obicei, afecteazã capul şi ochii, provocând ameţeli şi tulburãri de vedere.
Cãldura verii poate de asemenea sã blocheze funcţia de închidere a porilor, menţinându-i deschişi. In acest mod vor apare pierderi mari de fluide prin transpiraţie excesivã. Va apare:
- setea, limba şi gura devin uscate, urina este foarte concentratã, stare de epuizare.
 
Vara este adesea foarte umedã şi, de aceea, cãldura patogenã este combinatã cu umezeala patogenã.
Simptome: greutate în cap, senzaţia de sufocare, anorexie, epuizare, febrã şi agitaţie.
 

USCĂCIUNEA
 
Toamna este de obicei foarte uscatã în China . De aceea, uscãciunea a fost asociatã în medicina tradiţionalã chinezã cu acest anotimp.
 

Uscãciunea consumã lichidele din corp, ducând la:
- uscarea nasului, a gurii şi a gâtului
- apariţia de crãpãturi ale pielii
- pierderea strãlucirii pãrului
- constipaţie
- reducerea cantitãţii de urinã.
 
   Uscãciunea afecteazã adesea plãmânul. Acesta este organul deţinãtor de energie cel mai delicat. Funcţiile plãmânului sunt legate de împrãştierea fluidelor şi de umezire. Afectarea plãmânului va duce la obstrucţia funcţiei de dispersie a fluidelor. Uneori va apare o tuse seacã, însoţitã de secreţii ce poartã urme de sânge.
 
ALTE CAUZE ALE APARIŢIEI BOLILOR
 
- Constituţie slabã
- Suprasolicitare
- Activitate sexualã excesivã
- Probleme de nutriţie
- Traume fizice
- Paraziţi şi otrãvuri
- Tratament incorect
- Faptele neconforme cu morala
 
CONSTITUŢIE SLABĂ
 
Constituţia depinde de:
 
- Sãnãtatea pãrinţilor în general, şi în mod particular de starea lor în momentul concepţiei viitorului copil
- Sãnãtatea mamei pe durata sarcinii
 
Factori ce afecteazã constituţia viitorului copil:
 
- Concepţia în stare de ebrietate
- Mama este prea în vârstã în momentul concepţiei
- Consumul alcoolului, tutunului sau al drogurilor pe durata sarcinii
- Suportarea unui şoc pe durata sarcinii (afecteazã energia inimii fãtului)
 

Constituţia unei persoane este stabilitã în momentul concepţiei, dar ea poate fi modificatã şi pe durata sarcinii:
 
- In momentul concepţiei, unirea energiei "Cerului şi a Pãmântului" produce noua fiinţã,
- Energia ancestralã a pãrinţilor este transmisã fãtului,
- Constituţia se fixeazã în general în acest interval.
 
   Totuşi, cei care au o constituţie slabã pot sã-şi modifice energia printr-un mod de viaţã echilibrat, prin evitarea stress-ului şi a exceselor (de muncã sau sexuale), odihnã corespunzãtoare, alimentaţie corectã, practica exerciţiilor de respiraţie, exersarea unor sisteme de tehnici de cultivare şi întãrire a interiorului (practica Qigong-ului şi a Taijiquan-ului).
 
Constituţia slabã este indicatã prin:
 
- Urechi mici
- uls slab, leneş
- Limba foarte flascã, fãrã "spirit"
- Pertusis: indicã slãbiciunea dobânditã a plãmânilor
 

SUPRASOLICITAREA
 
    In perioada modernã suprasolicitarea este una din cauzele comune ale apariţiei bolilor. Pentru a o contrabalansa este nevoie de schimbarea modului de viaţã, de odihnã şi de exerciţii energetice de întãrire a interiorului.
Atunci când muncim, noi consumãm energie; în momentul odihnei sau al exersãrii tehnicilor energetice, energia noastrã creşte.
 
In viaţa de zi cu zi noi consumãm energie. Esenţa corporalã constituie însã baza materialã a vitalitãţii noastre pe termen lung.
 
    Energia folositã zilnic poate fi recuperatã rapid prin odihnã, alimentaţie şi tehnici energetice.
Dacã suprasolicitarea este menţinutã un timp foarte îndelungat (de ordinul anilor), energia nu mai poate fi recuperatã suficient de rapid de cãtre splinã (prin procesul de digestie). In acest caz, corpul persoanelor respective va începe sã se bazeze pe esenţa corporalã. In acest mod vor fi afectate fluidele corpului şi va interveni o insuficienţã a Yin-ului corpului. Remedierea aceastei situaţii necesitã un timp îndelungat.
 
a) Suprasolicitare mentalã
 
   Este foarte des întâlnitã în societãţile dezvoltate: orele lungi de stress şi de suprasolicitare mentalã sunt asociate şi cu dezordinea alimentaţiei. Aceste lucruri afecteazã stomacul, splina şi rinichii. Alimentaţia neregulatã (sau mesele consumate seara târziu) pot cauza deficienţa energiei stomacului sau a fluidelor stomacului.
 
b) Suprasolicitare fizicã
 
   Afecteazã în principal energia splinei (splina dominã cele patru membre). Munca fizicã solicitã de asemenea un aport sanguin la nivelul tendoanelor/musculaturii ce va fi asigurat de cãtre ficat. De aceea, suprasolicitarea fizicã poate duce în timp şi la afectarea sângelui ficatului.
Folosirea excesivã a unei pãrţi a corpului (mişcãrile de repetiţie) pot cauza stagnarea energiei în acea parte.
Ridicarea excesivã de greutãţi poate slãbi rinichii şi spatele.
Statul excesiv în picioare slãbeşte de asemenea rinichii.
 
In scrierile clasice se menţioneazã "cele cinci suprasolicitãri":
 
- Folosirea excesivã a ochilor afecteazã sângele (inima);
- Menţinerea excesivã a poziţiei culcat va slãbi energia (plãmânii);
- Şederea îndelungatã va afecta musculatura (splina);
- Statul excesiv în picioare slãbeşte oasele (rinichii);
- Exerciţiile fizice în exces vor afecta tendoanele (ficatul).
 

c) Exerciţiile fizice excesive
 
Acestea duc la slãbirea energiei, afectând şi sângele ficatului.
Ele sunt foarte nocive mai ales pentru fete pe durata pubertãţii, deoarece ulterior vor genera probleme menstruale.
 
Anumite tipuri de exerciţii pot cauza stagnarea energiei în unele porţiuni ale corpului:
 
Ex: Ridicarea greutãţilor - cauzeazã stagnarea energiei la nivelul pãrţii inferioare a spatelui
Ex: Alergarea - duce la stagnarea energiei la nivelul genunchilor
Ex: Tenisul - provoacã stagnarea energiei la nivelul coatelor
 
d) Lipsa exerciţiilor
 
Exerciţiile fizice executate periodic, într-o manierã naturalã, permit o bunã circulaţie energeticã.
Lipsa exerciţiilor fizice produce stagnarea energiei.
 
Principiul care trebuie respectat este cel al evitãrii excesului cât şi a insuficienţei.
 
Anumite exerciţii fizice (Qigong, Taijiquan) sunt apreciate atât pentru exersarea corpului cât şi pentru producerea energiei.
 

ACTIVITATE SEXUALĂ EXCESIVĂ
 
   Activitatea sexualã excesivã slãbeşte esenţa rinichilor, în special la bãrbaţi.
Fluidele sexuale masculine sunt manifestarea esenţei rinichilor: de aceea pierderea acestor fluide duce la slãbirea temporarã a esenţei rinichilor.
Fluidele sexuale feminine ţin mai mult de Jingye (fluidele corpului mai dense, ce circulã prin interiorul corpului).
Fluidele sexuale sunt susţinute de cãtre esenţa dobânditã şi în mod normal ea nu slãbeşte. Dar dacã activitatea sexualã este excesivã, corpul nu va avea timp pentru a reface esenţa dobânditã.
 
Simptomele excesului în viaţa sexualã sunt:
- Obosealã evidentã
- Apariţia ocazionalã a ameţelilor
- Vedere neclarã
- Dureri ale spatelui, în zona inferioarã a acestuia
- Slãbiciunea genunchilor
- Urinare frecventã
 
Din punct de vedere al anotimpurilor se considerã cã viaţa sexualã poate fi un pic mai intensã pe durata primãverii şi ar trebui sã fie ceva mai reţinutã pe durata iernii.
Pe durata tratamentului problemelor sexuale se recomandã reducerea vieţii sexuale.
 
Esenţa rinichilor slãbeşte
a) la bãrbaţi: din cauza excesului vieţii sexuale
b) la femei: din cauza naşterilor repetate.
 
Lipsa vieţii sexuale poate fi una din cauzele apariţiei bolilor.
Dorinţa sexualã este o mãsurã a energiei (Yang-ului) rinichilor.
 
Insuficienţa energiei (Yang-ului) rinichilor
 duce la lipsa libido-ului.
Insuficienţa esenţei (Yin-ului) rinichilor
 provoacã interes excesiv faţã de viaţa sexualã, însoţit de lipsa capacitãţii de finalizare, vise erotice (în special la femei) şi emisie seminalã nocturnã (la bãrbaţi).
 
Alte cauze ale unei vieţi sexuale neîmplinite: lipsa armoniei în cuplu, probleme sufleteşti, lipsa fericirii, stress-ul.
 

PROBLEME DE NUTRIŢIE
 
Alimentaţia incorectã este una din principalele cauze ale apariţiei bolilor.
 
a) Supraalimentaţia şi malnutriţia
 
Cantitatea de hranã consumatã trebuie sã fie adaptatã nevoilor organismului. Dacã aportul de hranã este fie exagerat, fie insuficient, el poate cauza îmbolnãvirea.
 
Consumul exagerat de alimente
 - când este depãşit necesarul de elemente nutritive vor fi afectate splina şi stomacul, se va acumula flegma şi vor stagna elementele nutritive în interiorul corpului. Vor apãrea urmãtoarele simptome: eructaţii însoţite de regurgitãri, dureri în epigastru şi în tot abdomenul, diaree, vãrsãturi.
 
Subalimentarea
 - duce la imposibilitatea creãrii bazei necesare pentru producerea sângelui şi a energiei. Dupã un timp se ajunge la diminuarea energiei de apãrare.
Incercarea de a slãbi prin "înfometare" duce la slãbirea energiei splinei.
 Din cauza faptului cã splina nu mai are o funcţionare foarte bunã, ea nu va mai putea sã-şi exercite cu succes funcţiile de transport şi de transformare a fluidelor, ceea ce va provoca stagnarea acestora şi creşterea în greutate.
 
b) Consumul preferenţial al unui singur tip de alimente
 
Necesitãţile organismului pot fi satisfãcute doar atunci când acesta primeşte o alimentaţie echilibratã. Consumul unui singur tip de alimente poate duce la malnutriţie sau la alte boli.
 
De exemplu, populaţiile care se hrãnesc în exclusivitate cu orez decorticat prezintã o frecvenţã ridicatã a bolii beri-beri.
Locuitorii teritoriilor unde apa nu are iod în cantitate corespunzãtoare suferã de tulburãri ale glandei tiroide.
Excesul de vegetale crude, de salate sau de fructe slãbeşte energia splinei, ele fiind contraindicate persoanelor ce au o slãbiciune a acesteia.
 
Când în alimentaţie predominã hrana rece va fi slãbitã energia splinei putându-se dezvolta rãceala şi umezeala interioarã. Simptomele caracteristice acestei situaţii sunt: dureri abdominale şi diaree.
 
Alimentele extrem de fierbinţi
 vor duce la eliberarea cãtre exterior a energiei vitale, afectând energia şi sângele corpului.
 
Cãldura excesivã,
 în special cea provenitã din fumat şi din consumul bãuturilor alcoolice, va consuma Yin-ul (fluidele) corpului, provocând uneori chiar şi stagnarea sângelui. De asemenea, consumul exagerat de dulciuri sau fãinoase, grãsimi, produce cãldurã umedã în corp, cauzând stagnarea energiei şi a sângelui.
Simptome: senzaţia de greutate în piept, ameţeli, hemoroizi sângerânzi, furuncule.
 
Dacã mâncarea este limitatã doar la câteva feluri, energia internã va avea de suferit.
 
Gustul picant este absorbit de cãtre plãmâni.
 Energia din mâncarea condimentatã este uşor absorbitã prin canalul plãmânului.
Dacã mâncarea este condimentatã într-o manierã moderatã atunci fiziologia aparatului respirator va fi îmbunãtãţitã.
Excesul de condimente va afecta însã energia plãmânilor.
 
Gustul amar este legat de inimã, de sânge şi de fluidele corpului 
(Jingye). Excesul de alimente amare va creşte focul de la nivelul inimii, conducând la consumul fluidelor.
 
Gustul sãrat influenţeazã rinichii şi oasele
. Persoanele ce au probleme cu oasele sau cu rinichii nu vor avea voie sã consume decât alimente ce sunt uşor sãrate.
 
Gustul acru guverneazã ficatul şi tendoanele.
 Excesul alimentelor acre va afecta ficatul, provocând rigidizarea tendoanelor şi a articulaţiilor.
 
Gustul dulce corespunde splinei şi musculaturii
. Persoanele ce suferã de afecţiuni ale stomacului şi ale splinei vor consuma cât mai puţine dulciuri.
 

c) Consumul de mâncare alteratã, toxicã sau în condiţii neigienice
 
Aceste situaţii vor duce la afectarea splinei şi a stomacului. Semne clinice: greţuri, vãrsãturi, diaree, dureri în epigastru şi abdomen.
 

TRAUME FIZICE
 
Traumele fizice cauzeazã stagnarea sângelui şi a energiei.
 
Traumele uşoare duc la stagnarea energiei, în timp ce traumele grave produc stagnarea sângelui.
 
In general, în cazul traumelor se observã afectarea regiunilor musculare însoţitã de dureri, sângerãri, lezarea tendoanelor şi în unele cazuri grave chiar şi a organelor interne, fracturarea oaselor, dislocarea articulaţiilor, ş.a.m.d.
Un pericol foarte mare îl constituie invadarea corpului, prin porţiunile rãnite, a energiilor patogene, ceea ce în unele cazuri poate duce chiar la comã sau convulsii.
 

PARAZIŢI ŞI OTRĂVURI
 
Infestarea cu paraziţi este foarte des întâlnitã la copii.
Factorii care contribuie la infestare: hranã insuficientã, consumul excesiv de grãsimi şi de dulciuri, ce conduc la creşterea umezelii (ce este mediul perfect pentru paraziţi sau pentru ciuperci).
 

TRATAMENTUL INCORECT
 
Tratamentul incorect poate duce la agravarea unei afecţiuni.
De exemplu: folosirea unei proceduri ce tonificã Yang-ul (energia) în situaţia în care ar trebui de fapt sã întãreascã Yin-ul.
Un alt exemplu îl constituie (întãrirea Yin-ului) creşterea umezelii atunci când în organism existã retenţie de apã.
 
FAPTELE NECONFORME CU MORALA
 (conform teroriei din Qigong) 

Qigong-ul pune un foarte mare accent pe moralã. Se spune mereu:
 
"Pune morala pe primul loc"
 
sau:
 
"Morala ridicatã, nivel avansat în practicã".
 
Morala nu are însã legãturã numai cu nivelul practicantului de tehnici energetice, ci şi cu sãnãtatea noastrã. Atunci când noi punem accentul pe moralã, când facem fapte bune, când acceptãm numai gânduri pozitive, când rostim numai adevãrul, intrãm în rezonanţã cu un câmp pozitiv foarte puternic aflat în Univers.
Aceastã rezonanţã apare la nivelul câmpului conştiinţei noastre (Yin), dar se va regãsi şi la nivelul componentelor materiale (Yang), al corpului. 


In cazul în care noi suntem obişnuiţi cu "minciuna necesarã", spunând lucruri care nu sunt reale, dar a cãror rostire o considerãm necesarã celor cu care ne întâlnim, atunci când acceptãm gânduri urâte despre cei din jurul nostru, în momentele în care cu voia sau fãrã voia noastrã facem fapte rele, noi declanşãm un mecanism ce duce la umplerea câmpului nostru (al conştiinţei dar şi al corpului) cu semnale care ne vor perturba normalitatea. In timp vor apãrea tensiuni la nivelul conştiinţei, vor fi afectate diferite pãrţi ale corpului ce au legãturã cu locurile în care se aflã semnalele de nemulţumire ale celor pe care i-am afectat.


O persoanã moralã este o persoanã sincerã, fericitã, sãnãtoasã. In interiorul sãu nu existã tensiuni, nu existã blocaje. Atunci când ne putem deschide faţã de toate persoanele cu care ne întâlnim, atunci când nouã, dar şi lor, le va fãcea plãcere sã ne întâlnim, momentul întâlnirii va duce la crearea unui câmp nou (obţinut din rezonanţa câmpurilor individuale). Acest nou câmp va avea mai multã putere decât câmpurile individuale şi va influenţa pozitiv persoanele ce fac parte din el.
 
Medicina tradiţionalã chinezã foloseşte mecanismul descris de teoria Yin - Yang:
 
"In mijlocul Yin-ului apare Yang-ul, Yang-ul este cel care activeazã Yin-ul."
 
Câmpul are caracter Yin. Noul câmp obţinut prin rezonanţa a douã sau mai multe câmpuri, ce au aceleaşi caracteristici (aceeaşi parametri), va produce în timp modificãri la nivelul Yang-ului, al structurii materiale.
Persoanele cu o moralã avansatã vor intra cu uşurinţã în rezonanţã cu alte persoane ce pun accentul pe moralã, pe când cei care nu sunt atât de dispuşi sã-şi asume realitatea, ci doresc sã o transforme prin minciunã, prin fapte negative, vor intra mai uşor în rezonanţã cu partea "mai puţin pozitivã" a Universului. In acest câmp, "nu tocmai bun", se gãsesc semnale ce nu permit relaxarea, intrarea într-o stare de linişte sufleteascã, de echilibru. Ceea ce se va afla în câmpul acestor din urmã persoane va fi mai degrabã stress-ul decât împãcarea, boala şi nu sãnãtatea, supãrarea şi nu fericirea. 


Inţelegerea şi asumarea acestor lucruri este foarte importantã.

Benzema


Nationalistii francezi nu il mai vor pe musulmanul Benzema in echipa naionala

autor: FrontPress 31.03.2013
benzemaPartidul Frontul Național a solicitat oficial eliminarea din echipa de fotbal a Franței a atacantului Karim Benzema de la Real Madrid. Reacția naționaliștilor a pornit de la un interviu pe care sportivul de origine algeriană l-a dat la radio și în care fotbalistul de 25 de ani a declarat că nimeni nu îl poate obliga să cânte imnul Franței – “Marseillaise”.
“Nimeni nu îmi poate impune să cânt imnul naţional. Nimeni nu poate spune că dacă voi cânta imnul voi marca trei goluri. Sunt sigur că dacă voi marca trei goluri la finalul meciului nimeni nu va scrie că nu am cântat imnul. Pentru mine e clar, totul se leagă de faptul că nu am mai înscris de ceva timp la naţională. Nu pot fi de acord cu cei ce spun că nu iubesc această naţională. Toată lumea trebuie să se calmeze, iubesc naţionala. Pentru mine este un vis să pot juca pentru Franţa, dar nimeni nu îmi poate impune să cânt imnul. Nici Zidane nu îl cânta şi mai sunt mulţi alţii, chiar şi dintre suporteri”, a spus Benzema la începutul săptămânii.
“Aceasta este o insultă, pe care Frontul Național o condamnă”, a declarat la rândul ei lidera partidului, Marine Le Pen. Sursa: FrontPress.ro

Bancuri...:)))


Brocoli: Eu arăt ca un copaceeel
Ciuperca: Eu arăt ca o umbreluţă
Mărul: Eu arăt ca o inimioară
Banana: Haideţi să schimbăm subiectul


Tanara si apetisanta mea sotie, statea dimineata in bucatarie, pregatindu-ne ca de obicei 4 oua fierte moi, paine prajita cu unt si suc de portocale pentru micul dejun, imbracata doar cu un “T-shirt” scurt pe ea, cu care si dormise.
Asa cum am intrat, aproape adormit, aproape treaz, ea s-a aplecat misterios spre mine “Ar trebui sa faci dragoste cu mine incepand din acest moment!”
Uau! Ochii mi... s-au luminat brusc, “sunt oare treaz sau inca visez? Sunt treaz! Atunci nu poate sa fie decat ziua mea norocoasa …!!”
Am imbratisat-o … si apoi a fost ceva minunat, chiar acolo, pe masa din bucatarie.
La final, ea mi-a spus un tandru “Multumesc” si s-a intors iute spre aragaz, cu tricoul inca in jurul gatului ei.
Fericit, dar un pic derutat, am intrebat: “Ce a fost asta?”
Si mi-a explicat: “Stii, s-a stricat cronometrul de pentru fiert oua …


Banc sec:

o broscuta testoasa "patina" prin nisipul desertului in cautare de apa. merge ea ce merge si dintr-o dat pac! o palma peste cap. se uita in dreapta, s uita in stanga, se uita in spate, se uita in sus cer senin, nimic. buuun. mai merge ea ce mai merge prin desert, pac! iar ia o palma peste cap. se uita in dreapta, s uita in stanga, se uita in spate, se uita in sus cer senin, nimic.

Morala: uite asa si-a luat broasca testoasa doua palme din senin.

Doi politisti stau intr-o intersectie,unul dintre ei zice:
-uite ma noi stam aici ca prosti in frig si luam 5 milioane pe luna,si cand m-am uitat pe factura de plata am vazut pe unu care il cheama TOTAL ,ala i-a de 4 ori mai mult ca noi .
Celalat politist se duce suparat la sefu lui si ii spune:
-sefu am aflat ca e unu TOTAL care i-a mult mai mult ca noi si nu face nimic.,la care sefu zice:
-Da ma dar voi na=ti vazut ca ala e mai mare in grad ca voi ..e TOTAL GENERAL
 

Invataturi


Ce lectie invata deponentii romani din criza bancara din Cipru?

autor: FrontPress 30.03.2013
cipruNu s-a terminat inca taraboiul, dar se contureaza deja un “grand finale” care consta in taierea cu pana la 40% ale unor depozite (cf Ziarul Financiar). Iata pe scurt cateva concluzii (evident temporare):
1) nici un depozit nu este garantat! – desi Cipru este membru UE iar in UE depozitele sunt garantate in limita a 100.000E, s-a dovedit ca cand vine cazul, legea e vrajeala; cine si-ar imagina ca in conditii de criza bancara, vreun depozit mai este garantat? Deci, daca nici pentru un mizilic ce inseamna Ciprul, europenii nu s-au sinchisit sa le pese de legile puse tocmai de ei, ce sperante pot avea deponentii bancilor romanesti ca maine-poimaine, daca e cazul, nu europenii ci guvernantii nostri ne sustrag banii din banca; faptul ca deocamdata nu toti deponentii si-au pierdut banii, nu trebuie sa ne linisteasca; aiurelile de genul “la noi nu se poate intampla” l-au auzit si cipriotii cand focusul atentiei era pe greci;
2) bancile sunt insolvente – deocamdata doar cele din Cipru; cand s-au trezit europenii ca sunt insolvente? Abia acum o saptamana cand au dat ultimatumul cipriotilor ca nu ii mai finanteaza? De ce nu au tras semnale din timp, de ce nu au aranjat astfel lucrurile incat sa nu se ajunga aici? Halal gestiune a crizei. Maine-poimaine ne putem trezi ca orice tara are sistemul bancar insolvent si prin urmare depozitarii trebuie sa plateasca. Daca BCE nu si-a facut treaba cum trebuie (sa nu uitam ca Cipru este membru al Zonei Euro, deci teoretic bancile cipriote au fost monitorizate indeaproape de BCR) ce siguranta sa avem noi ca BNR isi face treaba bine?
3) cei cu depozite mici, sunt crutati daca ameninta cu revolutia; nimic nu i-a speriat pe politicienii ciprioti mai mult decat furia poporului; va dati seama ce tensiuni si ce presiuni trebuie sa existe pe “bietii” parlamentari ca sa voteze respingerea unui dictat UE de teama poporului; fara probleme ar fi votat politicienii ciprioti memorandumul de confiscare a depozitelor, daca nu exista amenintarea popoulara; asadar, in prima etapa, parlamentul s-a opus taierii; apoi dupa ce rusii i-au respins, s-au mai fofilat, s-au mai gandit si au ajuns la concluzia ca scapa mai usor de mafiotii rusi decat de furia propriilor cetateni; sincer, ce parere aveti, parlamentul nostru s-ar fi opus “vointei” stapanilor de la Uniune?
4) conteaza unde iti tii banii: nu toti au piertud in Cipru (conform informatiilor de la ora asta) ci doar cei care au avut banii in banci insolvente (cele mai mari 2 ale tarii); iata deci o chestie interesanta, este deja o prima spargere a ghetii in lichidarea bancilor falimentare; deci conteaza banca la care iti bagi banii, chiar daca statul teoretic garanteaza suma limita (evident mai putin cand e nevoie);
5) Dumnezeu iti pazeste banii: clientii banci la care este actionara Biserica Ortodoxa din Cipru nu vor avea de suferit, deoarece aceasta banca este solventa; inca o dovada ca de fapt Dumnezeu are grija de noi, chiar si de banii nostri uneori; insa pe langa bancile mai mult sau mai putin solvente, exista o banca mai solida ca piatra al carei director general este chiar Dumnezeu: banca milosteniei; nu mai bine ar fi dat bogatanii 10% din depozitele lor saracilor decat sa li-i confiste acum nemtii? Mai ales bogatii rusii, care au un popor in pragul saraciei, le-a trebuit offshore in UE? Iata ce au primit!
6) ploaia vine peste toti; Dumnezeu trimite si ploaie si soare peste toti, asa este randuiala; deci vrem, nu vrem, suntem sau nu suntem vrednici, vom plati cu totii; Slava Domnului daca va fi doar cu banii nostri, dar tare ma tem ca asta e doar inceputul …
Marea problema cu confiscarea depozitelor din Cipru, indiferent de circumstante si amanunte, este ca s-a trecut Rubiconul: statul a confiscat averile oamenilor pe fata. Daca pana acum statul a furat in principal prin inflatie (furt ascuns), a venit momentu ca statul sa isi bage mai mult (sau mai putin) mai brutal (sau mai gentil) mana direct in buzunarul oamenilor. Ce se va intampla dupa asta nu va fi greu de realizat: incet-incet (sau poate destul de accelerat) banii vor fugi mai intai din Cipru, mai apoi din surorile putin mai mari ale Ciprului (Grecia, Spania, Portugalia, Irlanda, Italia etc) si criza va trece intr-o noua etapa in care insa problemele nu se vor asemana deloc celor pe care le-au avut pana acum.
Mai exact: sa zicem ca un om este bolnav de inima. Mai intai el depisteaza mici probleme, poate are un mic infarct (cum a fost 2008) apoi alte mici probleme, puseuri de tensiune, dureri constante etc. Cand se ingroasa insa gluma si intra in stadiul terminal al bolii, ii este de ajuns un mic infarct mai mare si apoi stim ca nu mai are mult de trait.
Cam asa este si cu sistemul bancar: la inceput a fost o fisura in partea de asigurari (Credit Default Swaps), a crescut neincrederea. Bancile centrale au intervenit, au pompat bani in piata (adrenalina – sau glicerina) si inima a inceput sa bata din nou, desi nu mai e ca inainte. Acum insa vedem cum un mic vas de sange (Cipru) s-a cam spart si o mica bula de aer a intrat in sange si circula pana mai sus si nu stim unde se va opri. Poate se va inhiba, dar poate va produce si un mic embolism care va pune in pericol viata pacientului. Dar cu sau fara acesta, pacientul este evident grav bolnav si poate oricand sa cedeze. Poate asta e cea mai importanta lectie pe care o avem de invatat din criza din Cipru. De Gigel Chiazna

vineri, 29 martie 2013

Sensul nationalismului



“Sensul nationalismului nostru”, text-document scris de fruntasul legionar Ion Mota

autor: FrontPress 29.03.2013
Ion MotaNationalismul nostru: adicã al fostei generatii de studenti care a dat pe 10 Decembrie 1922 – sãrbãtorit astãzi – si al generatiei studentesti si tinere de acum. Sensul acestui nationalism e strâns legat de sensul pe care l-a avut întotdeauna nationalismul românesc.
Ne gândim îndeosebi la întelesul lui de adâncã înrãdãcinare în realitatea noastrã istoricã, înteles care-i dã o valoare, o trãinicie si o fortã de biruintã cu totul exceptionalã, de care nu se bucurã, in aceeasi mãsurã, curentele nationaliste ale celorlalte popoare.
Nationalismul Românilor nu este simplu produs, mai mult sau mai putin durabil, al unei activitãti filosofice a gânditorilor, al unei propagande abile a publicistilor, sau al unei dirijãri ideologice infiltrate în masse de cãtre conducãtorii politici. El este, in rândul întâi, o supremã întelepciune câstigatã prin experienta de veacuri a vietii noastre românesti, scump plãtitã cu suferintele noastre proprii, veac de veac, intelepciune coborîtã pânã în subconstient, infiltratã pânã în instinct. El isvorãste din experienta, din cunoasterea inductivã prin care am verificat an de an, secole de-arândul, existenta acestei realitãti ireductibile a frângerii omenirii in natiuni etnice concurente si rivale, gata de a abuza oricând de un vecin care e slab fie prin însusirile rasei, fie prin situatiunile grele în care a fost pus, de împrejurãrile istorice. Nationalismul nostru este o datinã, o atitudine sufleteascã traditionalã (mai veche chiar decât existenta termenului de “nationalism”). El e ceva care este al nostru asa cum ale noastre sunt cojocul si opinca, fluerul si iia înfloritã, doina si privirea blândã dar vesnic prudentã a plugarului si ciobanului. Experienta aceasta a strãinului dusman, începe cu nãvãlirile barbare, e îmbogãtitã de luptele cu Turcii, Tãtarii, Lesii, de prigonirile acelei “uniotrium nationum” (sã fie deci criteriul national o aparitie a veacului al 19-lea, cum spun unii?), sau de prigoanele grecesti care au împins pe Român la haiducie si la Tudor; aceastã experientã am plãtit-o apoi scump cu temnitele unguresti si cu tot sirul de suferinte ale Ardealului strivit nu atât de teoria nationalis tã a lui Aponnyi si Tisza cât de realitatea faptei de prigoanã pornitã din ura si pofta strãinului. Iar azi aceastã experientã culmineazã cu desmostenirea Românilor de cãtre veneticii strãini, în propria lor tarã liberã, cu lupta din toate domeniile de viatã dintre noi Românii si poporul jidovesc care formeazã în sânul nostru o unitate distinctã, solidarã, activând organizat pentru a ne scoate din pozitiile si drepturile noastre.
Toate acestea sunt pentru fiecare Român adevãruri necontestate, elementare. Nationalismul românesc se dovedeste astfel a fi o atitudine înrãdãcinatã adânc in tot trecutul nostru istoric, chiagul vietii noastre care strãbate pânã in cele mai tainice tresãriri ale procesului nostru vital. Nationalismul nostru e un urias înfipt cu tãlpi late si de neclintit in pãmântul nostru românesc, piept de granit, ochi de otel, cari impun neîndurata vointa de dãinuire si de apãrare oricât de furioase ar fi valurile adversitãtilor de orice fel.
Nu acelas caracter îl are de pildã nationalismul unguresc. Poporul unguresc n’a fost prigonit, in deosebi in ultimele veacuri, de cãtre nimeni. El si-a hrãnit doar o clasã de seniori feudali din munca atât a propriilor vasali cât îndeosebi a unei serii întregi de popoare exploatate de aristocratia maghiarã. Nationalismul Budapestei era si este o afacere negustoreasca, o exaltare în vederea recâstigãrii unor prãzi, iar nu o actiune de apãrare a unor interese colective nationale care ar fi primejduite si încãlcate de alte popoare. O asemenea actiune nationalistã nu e decât o suprafatã, fãrã rãdãcini in viata întregului popor, sensul ei e departe de valoarea moralã, de trãinicia si forta biruitoare a nationalismului românesc.
De aceea nationalismul românesc e un atât de temut adversar pentru strãinii dusmani (de ce oare, de pildã, presa mondialã controlata de Jidani nu strigã aproape niciodatã contra antisemitismului unguresc, dar copleseste sub calomnie si venin nationalismul românesc?). Si tot pentru aceste temeiuri e temut nationalismul nostru cu atâta groazã si de cãtre acei Români ai lumii vechi cari sunt infrãtiti, prin vointã sau slãbiciune, cu strãinul incã stãpân. Iar dacã acesti Români isi mai fac iluzii cã vor putea sdrobi nationalismul tinerimii de azi, oprind procesul de reînnoire româneascã ce se anuntã tot mai impetuos, – sa se gândeasca la uriasa sarcinã pe care si-o iau: nu e vaorba sã învingã un simplu curent filosofic produs de o scoalã de gânditori, nu e vorba nici de a anihila prin mijloace dibace o propagandã nationalistã întâmplãtoare. Cãci am arãtat cum nationalismul românesc e ceva mai mult, mai permanent, mai adânc decât produsul unei propagande si al unei filosofii care s’ar putea demoda sau compromite aparent. Cei cari vor azi sã desfiinteze nationalismul românesc cel adevãrat si deplin, vor trebui sã biruiascã în noi întreaga noastrã istorie, sã sfãrâme în întregul popor intelepciunea stratificatã de veacuri, sã dãrîme în noi echilibrul traditiei nationaliste strãmosesti, sã reducã întregul popor la o amnezie, la o uitare a propriului trecut, a propriilor rãni, într’un cuvânt sã se ia de piept cu acel urias de granit, înfipt voiniceste, cu opincã latã, in tot ce a fost pânã acum viatã si experientã româneascã. Grea sarcinã !
Si sã ia aminte acesti adversari la privirea aceea stâncoasã si surã a uriasului, la lucirile ei de aspru otel si de adâncã tainã. Ea a mai surprins si a mai fulgerat si pe altii: dela Baiazid ori Matei Corvinul si pânã la Ungurii anului 1919, cari n’ar fi crezut niciodatã sã-si vadã capitala cuceritã de baioneta valahã. De Ion Moţa, Cuvântul Studenţesc, 10 decembrie 1934

:):):)


miercuri, 27 martie 2013

A avut 3 baieti


Regele Carol al II-lea a avut trei băieţi «din flori»

Vreme de 81 de ani, între 1866 şi 1947, românii şi-au sărbătorit Ziua Naţională pe 10 mai. La acea dată, acum 145 de ani, Carol I devenea domnitor al României, iar 15 ani mai târziu, în 1881, şi primul ei rege dintr-o listă de patru. Fără îndoială însă că monarhul cu destinul cel mai zbuciumat a fost Carol al II-lea, suveran al României între anii 1930 şi 1940. Mai puţin cunoscut e faptul că, în afară de Mihai I, fiul său “oficial”, Carol al II-lea a mai avut trei băieţi nerecunoscuţi de Casa Regală. Libertatea vă dezvăluie, într-un serial în trei părţi, cine au fost aceştia.
  • Deşi a renunţat la calitatea de moştenitor al tronului în mai multe rânduri, Carol al II-lea a condus România, ca monarh, timp de un deceniu, între anii 1930 şi 1940. Este unul din rarele cazuri din istorie când un tată, Carol al II-lea, şi-a detronat propriul fiu, Mihai, pentru a prelua sceptrul
  • Carol, în vremea
adolescenței, dar
și a primelor
experiențe sexuale,
alături de mama lui,
Regina Maria
Personaj complex şi controversat, pendulând între “regele playboy” şi “voievod al culturii”, cum a fost supranumit, Carol al II-lea s-a născut la 3 octombrie 1893, în marele apartament princiar al Castelului Peleş din Sinaia, venirea lui pe lume fiind întâmpinată cu o sută de salve de tun. A fost primul născut al proaspătului, pe atunci, cuplu de prinţi moştenitori ai tronului României, Ferdinand şi Maria. A fost botezat Carol, în onoarea ilustrului său unchi, Regele Carol I, preluând de la el pasiunea pentru uniforma militară.
Frecventa damele de companie
Dar, spre deosebire de acesta, prinţ german prin naştere şi educaţie, sângele i-a fost mult mai fierbinte, confirmând parcă şi faptul că a fost primul rege român născut chiar în România şi botezat în tradiţia ortodoxă. “Ăsta e român get-beget. Fumează, bea şi joacă cărţi”, avea să spună, mai târziu, însuşi Carol I despre nărăvaşul lui nepot.
Incontestabil, i-au plăcut femeile. Au existat zvonuri despre faptul că ar fi suferit de priapism, fiind mai mereu într-o stare de excitaţie şi dorinţă sexuală. Când, foarte tânăr fiind, i s-a pus la cale dezvirginarea, fiindu- i adusă, în acest scop, o tânără actriţă, prin mijlocirea lui Alexandru Davila, directorul Teatrului Naţional şi fiul doctorului Carol Davila, aceasta i s-a plâns, a doua zi, intermediarului: “M-a omorât, nene Alecule, de 14 ori, nici o dată mai puţin”. Dincolo de frecventarea damelor “bine”, fiind faimoasă “vânătoarea” frumuseţilor pe care o făcea pe stradă, de la volanul automobilului său Buick decapotabil, ori a prostituatelor de-a dreptul, Carol al II-lea a şi iubit cu patimă.
«Prinţul» Silviu, primul născut
Prima pe listă a fost Ella Filitti, alintată “Păsărica”, despre care însuşi Carol avea să consemneze cu durere în jurnalul său, pe 8 septembrie 1950, auzind despre moartea ei, că “a fost dragostea mea, a primei tinereţi”.
Dar Ella nu a fost şi născătoare de “rod regal”, aşa cum avea să fie Maria Martini, o jună cu care prinţul a întreţinut relaţii intime încă din vremea când aceasta era elevă la Azilul “Elena Doamna”. Mai multe documente, mărturii şi cărţi ale unor istorici arată că din această relaţie s-a născut, în 1918 sau 1919, un copil. Aici, părerile sunt împărţite, unele surse afirmând că ar fi fost vorba de o fetiţă, altele, ceva mai credibile, susţinând că ar fi venit pe lume un băiat. Un băiat - primul născut, de fapt, al lui Carol al II-lea - pe care acesta ar fi vrut să-l boteze Cezar, dar care, la insistenţele tinerei mame, a fost numit Silviu.
Numele lui apare în unele documente
Istoria acestuia a rămas învăluită în mister, cunoscându-se doar faptul că familia regală a căsătorit-o urgent pe Maria Martini cu un şef de gară din Ardeal, Leonescu pe numele lui. Cei doi Leoneşti au semnat, la 18 octombrie 1921, şi un document prin care se angajau să păstreze secretul celor întâmplate, Maria returnând şi toată corespondenţa pe care o avusese cu prinţul Carol. Fireşte, totul în schimbul unei consitente sume de bani.
Straniu e totuşi faptul că acest Silviu a fost recunoscut oficial, cel puţin de către Carol, după cum se arată în documentele Casei Regale aflate în Arhivele Istorice Centrale. De soarta lui însă, precum şi de cea a mamei sale, nu se ştie mai nimic, existând presupunerea că acel “prinţ” Silviu a murit destul de tânăr, rezolvându- se astfel şi deranjanta problemă pentru familia domnitoare.

Citiţi mâine în Libertatea despre cel mai mic băiat al Regelui Carol al II-lea

Mihai I a fost rege al României în două rânduri, 1927-1930 și 1940-1947Mihai I e singurul urmaş recunoscut oficial
Mihai, fiul lui Carol al II-lea şi al principesei Elena a Greciei, s-a născut pe 25 octombrie 1921 în Sinaia şi a fost rege al României în două perioade. Prima oară, între anii 1927 şi 1930, sub oblăduirea unei Regenţe, fiind încă minor, în condiţiile morţii regelui Ferdinand, bunicul său, dar şi a renunţării la tron a tatălui său, Carol al II-lea. În iunie 1930, Carol a revenit în România şi şi-a revendicat tronul de la propriul fiu. Mihai a redevenit rege pe 6 septembrie 1940, după abdicarea lui Carol al II-lea. La data de 30 decembrie 1947 a fost silit să abdice.
Carol MirceaCarol Mircea a fost rodul iubirii cu Zizi Lambrino
Una dintre rarele imagini în care Carol, pe atunci prinț moștenitor, apare împreună cu Zizi Lambrino, pe vremea când credeau că nimeni și nimic nu le va destrăma iubireaA doua iubire a lui Carol al II-lea a fost Ioana Valentina Lambrino (1898-1953), cunoscută ca Zizi Lambrino, descendenta unei vechi familii aristocrate româneşti.
Pentru “Zucky”, aşa cum o alinta Carol, tânărul moştenitor al Coroanei a renunţat de două ori la tron, a dezertat din armată şi a nesocotit Statutul Casei Regale, căsătorindu-se cu ea, la Odessa, pe 31 august 1918. Şi chiar dacă în martie 1919, după multă agitaţie în culisele familiei domnitoare, Tribunalul Ilfov a declarat căsătoria nulă, asta nu a împiedicat venirea pe lume, un an mai târziu, pe 8 ianuarie 1920, a lui Carol Mircea Grigore Lambrino, cel care avea să fie tatăl actualului prinţ Paul.
După exilarea mamei sale, Zizi, în Franţa, în urma unui Prințul Paul este fiul lui Carol Mirceaaranjament financiar cu Casa Regală, Carol Mircea avea să trăiască în străinătate toată viaţa, până la moartea lui, în 2006. După un şir interminabil de procese, început încă din 1955, în Portugalia, continuat în Franţa, apoi în România, Carol Mircea a căpătat, din 2003, recunoaşterea ca descendent legitim al lui Carol al II-lea şi a calităţii de prinţ. Casa Regală a României, condusă de Regele Mihai, nu recunoaşte însă aceste hotărâri.



Mai mult: Regele Carol al II-lea a avut trei băieţi «din flori» | Libertatea.ro