duminică, 30 septembrie 2012

VIOLET


VIOLET pentru BICICLETE (FOTO+VIEO)

autor: FrontPress 30.09.2012
Dacă mi-ar fi spun cineva în trecut că voi merge cu bicicleta într-o deplasare de-a lui Poli, aș fi zâmbit cu indulgență sau i-aș mai fi comandat un “genocid” (un cocktail savurat de avangarda drojdierimii periferice, o licoare magică obținută dintr-o rețetă originală de băutură intermediară cu aromă de vodcă, luhău și pufoaică; cu alte cuvinte – un delicates underground). Dar ce poate fi mai motivant decât energia de a da la pedală cu entuziasm pionieresc, mânat de pasiunea violetă, inspirând din mers aerul proaspăt al libertății, așa cum ți-o croiești din perspectiva de suporter?
Nu am mai mânat de ani de zile o bițiglă la drum lung. În copilărie eram specialist, puteam să merg kilometri în șir și să iau curbe fără să pun niciuna dintre mâini pe ghidon. Dar există cineva acolo sus care dă la pedala anilor, dezumflând treptat cauciucurile, uzând osiile, zgâriind cadranul, stricând frânele, neungând lanțul…Oare cum va fi acum? Risc să se uite lumea la mine ca la Fram – ursul polar? Mă liniștește însă ideea că mă vor însoți în coloană niște bicicliști care nu seamănă deloc cu Marco Pantani, Miguel Indurain sau Lance Armstrong, ci mai degrabă cu personajele burlești din filmele lui Kusturica. Oameni fericiți într-o lume nefericită.
Locul de întâlnire – platoul fostei fabrici “6 Martie” de pe Circumvalațiunii. Unii îl confundă cu terasa “Orlovi”, în jurul căreia se strâng mai multe biciclete decât în fața braseriilor comuniste. Ajunge la noi o veste îmbucurătoare: firma de închiriat biciclete le-a dat pe toate. Prognoza mea oarecum sceptică legată de participarea a 60-70 de bicicliști este combătută total – peste 200 de poliști s-au adunat la linia de start. Coloana pornește într-o aventură nemaivăzută în lumea fotbalului timișorean. Ne dăm repede seama că mersul pe bicicletă nu prea mai seamănă cu acela din copilărie, dar strângem din dinți și pedalăm. Unii simt nevoia să facă niște escale de aprovizionare și odihnă, iar trecătorii se uită mirați la bicicliștii amatori care au împânzit orașul.
Diferența între această deplasare și altele este aceea că mersul pe bicicletă a făcut din ea o experiență personală. Fiecare suporter a avut ocazia să trăiască propria deplasare, propria călătorie inițiatică. Există peste 200 de povești separate legate de deplasarea de la Giarmata Vii, înglobate totodată în una singură, numită atașamentul față de Poli și față de valorile autentice ale Timișoarei. Acesta este un lucru fascinant.
În sfârșit, ajungem și la stadion, acolo unde urmează să înfruntăm echipa Lorena Giarmata Vii, fostă Luceafărul și Aeroportul. Numele vine probabil de la sponsorul clubului sau de la vreo rudă a finanțatorului, fiind puțin probabil ca germanii colonizați în Überland (demunirea șvăbească a satului) în secolul al 18-lea să fi fost originari din Lothringen, numele nemțesc al Lorenei. Sau cine știe…”Ima neka tajna veza” (”Există o legătură nevăzută”), ar spune cei de la Bijelo Dugme pe versurile lui Dusko Trifunovic.
Jucătorii Giarmatei par motivați. Nu știu câți dintre ei știu că doi fii ai satului, Johann Neumann și Constantin Spătar, au jucat în trecut la Poli. Evident, în sport doar prezentul contează, așa că mingea este așezată la centru. Ai noștri încep în forță și doar după câteva minute conducem cu 2:0. Entuziasmul este la el acasă. Din păcate, o greșeală de portar îi readuce pe adversari în joc la finalul primei reprize, aceștia reușind să reducă din handicap. Al doilea mitan este mai echilibrat, dar jucătorii în alb-violet reușesc să perforeze încă o dată poarta gazdelor pentru un final fără emoții. Scorul este de 1:3 și fiesta poate să înceapă. Suporterii timișoreni nu au uitat că pe data de 27 septembrie Iosif Rotariu, acest Stanley Matthews al Banatului, a împlinit 50 de ani, așa că au făcut un bener prin care au ținut să-l felicite. Pe un alt bener drojdierii au precizat că “Poli bace, Poli pierge, noi nis tăt cu sticla verge”. Pentru liniștea sufletească a celor care filează peluza pentru un mic, o bere și un gram de atenție (cu abilitatea unor autentici geimsbonzi mioritici din filmele lui Lucian Pintilie) – nu e nici un mesaj subliminal, ci doar etalarea unei stări de spirit. Orice ar face Poli, cea pe care o iubim, vom fi tot acolo.
Un jurnalist m-a întrebat dacă e mai bine cu avionul în Champions League sau cu bicicleta în județ? Nu am ezitat să optez pentru a doua variantă, și nu din lipsă de respect pentru prima, care a fost și ea senzațională. Nu aș schimba pentru nimic în lume bucuria trăită la golurile lui Gigel Bucur de la Donețk, dar acolo s-au dus doar oamenii care au avut câta bani, pe când la Giarmata Vii, în județ, între șosea și calea ferată, au venit toți suporterii care o iubesc necondiționat pe Poli. Am trăit în două lumi fotbalistice paralele, și doar atașamentul pentru niște simboluri ne-a făcut să rămânem împreună. Pe noi – golanii care pedalează înainte, indiferent de consecințe și de natura obstacolelor.
În cafeneaua “D`Arc”, unul din locurile conspirative ale huliganilor violeți, petrecerea a continuat până târziu în noapte. Laitmotivul serii a sunat cam așa:
“Mamă, mamă, mamă, ştii de ce
bate aşa de tare inima din piept?
O văd pe Poli jucând din nou în alb-violet!”
O zi de neuitat pentru suflarea polistă, greu de exprimat în cuvinte. La primul titlul câștigat de Napoli în 1987, pătimașii suporteri sudiști au scris pe pereții unui cimitir: “Nici nu știți ce ați pierdut”. Este tot ce le putem spune și noi celor care nu au fost. De Goran Mrakici – FrontPress.ro

miercuri, 26 septembrie 2012

Democratia furata


“Democratia a fost furata”: Proteste violente in Madrid (FOTO+VIDEO)

autor: FrontPress 26.09.2012
Peste 6.000 de spanioli nemultumiti au ocupat marti Piata Neptun din apropierea Congresului spaniol, protestand fata de masurile de austeritate luate de guvern si cerand alegeri anticipate. Actiunea a degenerat in violente de strada, in zona fiind adusi in jur de 1.300 de politisti care au folosit din plin atat bastoanele din dotare cat si gloante de cauciuc.
Potrivit televiziunii Russia Today, demonstrantii au arborat pancarte pe care scria mare “NU”, ca raspuns la politicile nepopulare ale guvernantilor. Zeci de persoane au fost ranite, inclusiv 8 politisti, in timp ce alte zeci de manifestanti au fost retinuti dupa ce au incercat sa treaca de gardurile de protectie instalate de fortele de ordine.
Organizatorii si-au intitulat miscarea “Inconjurati Congresul” si si-au exprimat speranta ca mii de oameni ii vor urma. Ei se denumesc “Indignatii” si pretind ca democratia a fost “rapita” de politicieni, facand apel la noi alegeri si la mitinguri impotriva masurilor de austeritate luate de premierul conservator Mariano Rajoy.
“Salvati democratia!” si “Aceasta nu este o criza, ci o escrocherie!” au fost doua dintre scandarile preferate ale manifestantilor.
“Asta nu e democratie adevarata. Asta-i o democratie rapita de partide, in colaborare cu puterile economice, iar oamenii nu au nimic de spus”, este de parere Romula Barnares, o artista de 40 de ani cu semnul dolarului si cel al euro pictati pe cate o lentila a ochelarilor de soare.
Spania se afla de doi ani in recesiune si se confrunta cu un somaj de 25 la suta, care ajunge si la 50 la suta in randul tinerilor. Madridul a luat masuri de austeritate controversate spre a arata ca vrea sa isi remedieze datoria si deficitul bugetar. BCE a acordat Spaniei 100 de miliarde de euro ca imprumut de salvare pentru bancile ei, dar tara iberica nu s-a decis inca daca sa ia sau nu alt “imprumut de salvare”. Sursa: FrontPress.ro

joi, 20 septembrie 2012

Miscarea Legionara


Curtea Suprema: “Miscarea Legionara a fost o organizatie de tip paramilitar TERORIST”

autor: FrontPress 20.09.2012
Curtea Supremă a motivat într-o decizie definitivă de ce membrii Mişcării Legionare, care au făcut închisoare în perioada comunistă, nu vor primi daune morale. De asemenea, condamnările date de instanţele comuniste, în cazul legionarilor, nu au un caracter politic.
“Mişcarea Legionară a fost, în esenţă, o organizaţie de tip paramilitar terorist, de orientare naţionalist fascistă, cu caracter mistic religios, violent anticomunist, dar, printre altele, şi antisemit”, arată magistraţii.
Gheorghe Stănică a fost a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 190 din 20 aprilie 1960 a Tribunalului Militar Bucureşti la 16 ani muncă silnică şi 8 ani degradare civică, cu confiscarea totală a averii, pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, reţinându-se, în concret, în sarcina sa că a desfăşurat activitate legionară. Astfel, în considerentele hotărârii de condamnare s-a reţinut că acesta, împreună cu mai mulţi acuzaţi, au activat în cadrul organizaţiei legionare din oraşul Slănic, „deţinând funcţii de răspundere, dovedind un fanatism caracteristic organizaţiilor de tip fascist, intensificându-şi activitatea legionară clandestină împotriva regimului democrat popular, în special după 23 august 1944”.
În anul 1942, el a fost arestat pentru activitate legionară şi internat în lagărul Tg. Jiu, unde „a continuat activitatea de îndoctrinare în vederea menţinerii moralului şi poziţiei legionare”. În anul 1945, după întoarcerea de pe front, „şi-a reluat vechile legături cu legionarii cunoscuţi din activitate şi detenţie, cu care a continuat în anii care au urmat activitatea de propagandă legionară, în sensul că a ţinut legătura de la om la om în vederea menţinerii moralului legionar şi a comentat evenimentele interne şi internaţionale în mod defavorabil regimului democrat-popular din ţară”. Gheorghe Stănică a executat în închisorile comuniste patru ani, nouă luni şi 15 zile.
A cerut daune de 840.000 de euro
La data de 07 octombrie 2009, Gheorghe Stănică a solicitat statului se constate caracterul politic al condamnării sale şi să priemască despăgubiri în cuantum de 840.000 de euro, pentru prejudiciului moral cauzat prin această condamnare. Tribunalul Bucureşti a decis, la 29 martie 2010, plata unor despăgubiri de 55.000 de euro. Tribunalul a apreciat că, în în acet caz, nu este aplicabil art. 7 din Legea nr. 221/2009, din probele administrate în cauză şi chiar din expunerea motivelor hotărârii de condamnare rezultă că atitudinea reclamantului (ţăran cu gospodărie mică, decorat pentru participarea sa la al doilea război mondial), anterior condamnării, nu a fost una de promovare a concepţiilor sau doctrinelor rasiste şi xenofobe, ci doar de exprimare a unor opinii şi simpatii personale care se circumscriu libertăţii de exprimare de care trebuie să se bucure fiecare individ.
„Mişcarea Legionară a fost, în esenţă, o organizaţie de tip paramilitar terorist”
Statul, prin ministerul de Finanţe, a făcut recurs, iar Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea Supremă au decis că în acest caz nu este vorba de o condamnare politică, iar Gheorghe Stănică nu are dreptul la despăgubiri morale. „În speţă, conform celor anterior arătate, condamnarea reclamantului s-a dispus pentru activitatea legionară desfăşurată de acesta. Or, Mişcarea Legionară a fost, în esenţă, o organizaţie de tip paramilitar terorist, de orientare naţionalist fascistă, cu caracter mistic religios, violent anticomunist, dar, printre altele, şi antisemit. Ca atare, raportat la dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 221/2009, condamnarea pentru activitatea legionară nu intră în sfera de aplicare a acestei legi”, susţin judecătorii Curţii Supreme de Justiţie.
Legea despăgubirilor are un articol care exclude mai multe categorii
Conform art. 7 din Legea 221/2009, „Prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracţiuni contra umanităţii şi persoanelor condamnate pentru că au desfăşurat o activitate de promovare a ideilor, concepţiilor sau doctrinelor rasiste şi xenofobe, precum ura sau violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie”. Legea 221 din 2 iunie 2009 (Legea 221/2009) privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este cea care reglementează plata daunelor morale şi constatarea condamnărilor politice.
Activitatea legionară nu poate fundamenta dreptul la despăgubiri
Magistraţii de la Curtea Supremă arată, în decizia din 9 martie 2012, că în consecinţă, „faţă de motivul pentru care reclamantul a fost condamnat, potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 221/2009, incidenţa acestei legi este exclusă în cauza de faţă, activitatea legionară neputând fundamenta dreptul la despăgubiri în condiţiile actului normativ în discuţie. Altfel spus, nu se poate considera că, condamnarea reclamantului pentru activitatea desfăşurată în regimul trecut are caracter politic în sensul Legii nr. 221/2009 şi, pe cale de consecinţă, nu îi dă dreptul la măsurile reparatorii stabilite de această lege, cererea sa de chemare în judecată, întemeiată pe prevederile Legii nr. 221/2009, fiind astfel neîntemeiată.” Decizia Curţii Supreme are numărul 1709 şi este din data de 9 martie 2012.
„Caracter mistic religios, violent anticomunist, dar, printre altele, şi antisemit”
La data de 23 martie 2012, Curtea Supremă a mai dat o decizie similară. Una din urmaşele unui legionar care a participat la asaltul asupra postului de jandarmi cin comuna Teregova, din noaptea de 9-10 ianuarie 1949, a cerut daune morale. Judecătorii au respins definitiv aceste cereri. „Mişcarea Legionară a fost, în esenţă, o organizaţie de orientare naţionalist fascistă, cu caracter mistic religios, violent anticomunist, dar, printre altele, şi antisemit. În consecinţă, nu se poate considera că măsurile aplicate autorului reclamantei pentru activitatea desfăşurată în regimul trecut au caracter politic în sensul Legii nr. 221/2009 şi nici nu dau dreptul la măsurile reparatorii stabilite de această lege”, se arată în decizie. De  Ionel Stoica – Evenimentul Zilei
 

miercuri, 19 septembrie 2012

NATIONALISTI GRECI


MII de NATIONALISTI greci au comemorat victimele masacrelor comise de gherilele comuniste (FOTO+VIDEO)

autor: FrontPress 19.09.2012
Ca în fiecare an, partidul radical Zorii Aurii a comemorat duminică Masacrul de la Meligalas, când gherilele comuniste au ucis mai mulţi civili şi militari naţionalişti în toamna anului 1944. De data aceasta însă prezenţa la manifestare a depăşit orice aşteptări, mii de tineri în tricouri negre şi cu steaguri naţionale sau cu crucea celtică au ţinut să aducă un omagiu victimelor terorii roşii.
Încolonaţi şi disciplinaţi, militanţii naţionalişti veniţi din toate colţurile ţării au ascultat discursurile liderilor formaţiunii, care au promis că vor lupta pentru ca această zi de tristă amintire să fie marcată oficial în toată Grecia. După cuvântările care au fost primite cu aplauze de mulţimea din care făceau parte şi mulţi localnici a urmat un minut de reculegere.
În timpul celui de al doilea război mondial, după ce trupele germane au părăsit sudul Greciei în 1944, oraşul Meligalas a devenit în luna septembrie un câmp de luptă între rebelii comunişti, susţinuţi de Marea Britanie, şi militarii greci care au colaborat cu cel de al Treilea Reich, reuniţi sub denumirea de Batalioanele de Securitate. După trei zile de asediu, comuniştii au cucerit localitatea şi au executat aproape toţi prizonierii şi ostaticii, inclusiv localnici nevinovaţi, femei şi copii. Cadavrele au fost aruncate apoi într-un puţ. Bilanţul victimelor variază între 1.500 şi 5.000 de morţi.
Partidul Zorii Aurii a zguduit în luna iunie sistemul politic din Grecia obţinând la alegerile parlamentare 7 la sută din voturi, revenindu-i astfel 18 locuri în parlamentul de la Atena. Sursa: FrontPress.ro

marți, 18 septembrie 2012

Antrenor PEDOFIL


marți, 18 septembrie 2012

Antrenor PEDOFIL

Antrenor de arte martiale, membru PRM, acuzat de PEDOFILIE!

autor: FrontPress 18.09.2012
Un antrenor de arte marţiale din Timişoara este acuzat că a abuzat sexual de două eleve, cu vârste de 9 şi 10 ani, informează România TV. În urma percheziţiilor efectuate la domiciliul bărbatului au fost descoperite fotografii cu caracter pornografic în care apare alături de cele două minore, care ar fi fost şi violate. Acesta este membru PRM şi în vară a candidat la alegerile locale pentru un post de consilier judeţean din partea partidului, însă nu a întrunit numărul necesar de voturi.
Poliţia a descins, marţi, în jurul prânzului, la Facultatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara. Ofiţerii au căutat probe după ce un antrenor de arte marţiale, care susţine cursuri într-o sală închiriată la Facultatea de Agronomie, a fost acuzat de părinţii a două dintre eleve că le-ar fi abuzat sexual fetiţele.
Dan Ioan Pârvan, preşedintele secţiei de Karate al CS Videocolor Timişoara, a fost ridicat de poliţişti şi a fost audiat. Ulterior s-a decis reţinerea sa pentru 24 de ore, el urmând să fie dus în faţa judecătorilor cu propunere de arestare preventivă. Antrenorul în vârstă de 59 de ani este cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de viol şi corupţie sexuală cu minori.
Potrivit prorectorului Universităţii Banatul din Timişoara, Olimpia Iordănescu, bărbatul ţinea mai multe cursuri de arte marţiale la şcoli generale din Timişoara iar în sala de sport de la Facultatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară se desfăşurau doar ore suplimentare cu studenţi. “În universitatea noastră copiii nu au avut acces niciodată”, a precizat prorectorul instituţiei pentru România TV. “Suntem şocaţi, în cunoaştem pe domnul Pârvan de 20 de ani. Era şeful parcului auto din universitatea nostră, un om jovial, un om care vorbea frumos cu toată lumea, nu a avut probleme până acum”, a spus Olimpia Iordănescu.
Potrivit purtătorului de cuvânt al Poliţiei Judeţene Timiş, Mirela Drăghicioiu, poliţiştii au găsit în locuinţa antrenorului câteva fotografii cu cele două fetiţe în ipostaze pornografice, transmite Mediafax. “În urma percheziţiilor domiciliare s-au găsit câteva fotografii cu cele două fetiţe, fotografii cu aspect pornografic. Bărbatul este reţinut acum pentru viol şi corupţie sexuală, iar cercetările continuă în acest caz”, a declarat Drăghicioiu. Sursa: FrontPress.ro
«  

luni, 17 septembrie 2012

Test de morala :)))




Micul Thomas, cel mai bun elev din clasa o intreaba pe invatatoare daca poate sa-i vorbeasca dupa ore. Ea accepta.
- Ce vrei sa-mi zici Thomas?
- Cred ca sunt prea inteligent ca sa raman in clasa asta, ma plictisesc! As vrea sa trec direct la Liceu.
Directorul scolii este informat si il intreaba pe Thomas daca vrea sa treaca niste teste.
Thomas accepta fara sa ezite si testarea incepe.
- Sa vedem Thomas: 3x4?
- 12
- si 6x6?
- 36, domnule director.
- Capitala Japoniei?
- Tokio!
Testul continua inca o jumatate de ora, Thomas nu face nici o greseala!
La sfarsitul testului, directorul este multumit, dar profesoara intreaba daca poate sa-i puna si ea cateva intrebari. Amandoi accepta.
Profa incepe:
- Thomas, vaca are 4 si eu am 2, ce este?
- Picioarele, doamna.
- Corect, ce gasim in pantaloni tai si nu gasim in ai mei?
Directorul se mira de intrebare...
- Buzunare, doamna
- Bine Thomas, unde au femeile parul cel mai cret?
Directorul se pregateste sa intervina chiar cand Thomas raspunde:
- In Africa , doamna! raspunde copilul fara sa ezite.
- Ce este moale dar cu mainile unei femei devine tare?
Directorul deschide ochii mari dar inainte sa vorbeasca, Thomas raspunde:
- Oja pt unghii, doamna.
- Ce au femeile si barbatii in mijlocul picioarelor?
- Genunchi, doamna!
- Bine, si ce are o femeie maritata mai larg decat una nemaritata?
Directorului nu-i vine sa creada ce aude.
- Patul, doamna!
- Care parte a corpului meu este des cea mai umeda?
- Limba dumneavoastra, doamna!
- Ce cuvant care incepe cu litera C... inseamna ceva care poate sa fie umed sau sec si pe care barbatii le place sa-l priveasca?
- Cerul!spune Thomas
Directorul rasufla usurat, transpirat si decide sa opreasca testul si spune:
- Nu o sa te trimit la liceu, o sa te trimit direct la Universitate! Chiar si eu as fi picat acest test...
Morala: Cu inaintarea in varsta devenim perversi.
Dan Stavarache 

sâmbătă, 15 septembrie 2012

Cand partenerul nu este de incredere, trebuie sa ai o mana libera !



 
De cand am auzit zicala de la Razboiul depozitelor :"Cand partenerul nu este de incredere trebuie sa ai o mana libera", nu mai imi da pace gandul de a  potrivi zicala cu guvernantii actuali.
 As vrea sa-l adaptez la politica romaneasca actuala.
 Cred ca cel mai bine se potriveste guvernantilor care  nu  au avut partenerul de inceredere, cuprinsi in mafioti si ....( sau poate ai stiut si asa au vrut).
 As vrea sa scriu multe pe sleau dar, imi este rusine :((( Mai ales ca barbatii nu au curaj !!!
CRED CA AR MERITA UN ARTICOL PORCOS DE UCIGATOR, ACESTI PROSTANACI  ZIMBITORI MEREU SI SOMNOROSI.
DAR CUM SA FAC  SA NU ORIPILEZ PE NIMENI?
Stiti ca, o vorba spune ca, "cainele care latra nu musca".
Cand eram tanara aveam o caracterizare ca sunt pisica blanda care zgarie rau.
 Nu vreau sa  ajung sa confirm aceasta zicala.
Ce ziceti, se  intrevede ce am vrut sa spun referitor la  clasa noastra politica reprezentanta prin  guvernanti si  banditi? De fapt banditi sunt toti. Dar guvernantii de acum s-au  prostit de tot.
Trebuie sa isi revina daca nu vor sa piarda  alegerile. Pe mine m-au pierdut deja. Cum sa ma reprezinte pe mine in care fierbe sangele din cauza prostiei lor ca (as vrea sa fac urat dar nu pot), sa votez  niste baligi care dupa ce au dat kix cu referendumul din  cauza lor, au fugit de s-au ascuns  cu burta la soare si puta la umbra :)))
Eu ma asteptam, la  lozinci mobilizatoare imperative, nu la niste miorlaieli, nici macar de cotoi in  calduri. Si cotoiului i-ar fi rusine cu acesti imbecili.
Dar sa nu uit, vad ca singurul post la care ma uit A3, s-a cam muiat, nu are suficienta energie pentru a argumenta ca trebuie dusa batalia pana la capat(parca pun piedici, contrazicand pe initiatorul plimbarii D-l G.). Ma dezamagesc.
Acum va spun  ca vorbele pe care le am pe buze, sunt grele pentru toti si las ca titlul sa vorbeasca in  locul meu si in mintea dvs. sa va imaginati ce am vrut sa spun  referitor la  LABA..... scuzati.  

joi, 13 septembrie 2012

Disensiuni


Disensiuni intre comunistii romani: liderul PCR acuzat de “burghezism”

autor: FrontPress 13.09.2012
Constantin Rotaru, liderul Partidul Alianta Socialista 
În lumea mică a comuniştilor români, apele sunt la fel de agitate ca în politica mare – privind-o, e ca atunci când cobori obiectivul camerei de filmat şi descoperi în iarbă o lume în miniatură la fel de dură ca cea a marilor prădători. Căci, în mini-lumea ultimilor nostalgici, tovarăşii nu strâng rândurile să lupte umăr la umăr împotriva opresorului capitalist, ci caută să-şi facă mai întâi curat la dânşii în ogradă. E o lume a mini-înfierărilor, mini-epurărilor şi mini-acuzelor de deviaţionism de dreapta. Bătălia pe nişă e sălbatică, dar şi eroică.
În iulie 2010, Partidul Alianţa Socialistă (PAS) organiza, la Palatul Copiilor, fost Pionierilor, istoricul congres de transformare a acestui partid în PCR. Judecătorii ticăloşi, lachei ai imperialismului american, vor fi refuzat probabil înregistrarea titulaturii, căci partidul condus de Constantin Rotaru se numeşte şi acum PAS, însă congresul a fost un adevărat triumf. Însuşi deputatul comunist Iurie Stoicov, din Republica Moldova, a dat citire unui mesaj din partea fostului preşedinte Voronin, iar câteva ziare centrale notau, în entuziasmul relatării, că în sală au fost prezenţi şi delegaţi din partea ambasadelor R.P. Chineze şi R.P.D. Coreene. E drept că aceştia au lipsit totuşi, dar poate că vor fi fost reţinuţi cu treburi urgente la dânşii, acolo.
Cine este, însă, acest PAS, ultimul bastion al comunismului românesc şi, mai nou, depozitar (nu tocmai legal, dar moral) al brandului PCR? Practic, este o facţiune a Partidului Socialist al Muncii (PSM) al lui Ilie Verdeţ, desprinsă din PSM în semn de protest faţă de unirea acestui partid cu PSD (adică, probabil, în semn de protest faţă de refuzul PSD de a-i coopta în funcţii de conducere pe tovarăşii din PSM). De aici încolo, Constantin Rotaru, liderul PAS, fost cândva chiar deputat PSM, şi-a dedicat întreaga activitate strângerii relaţiilor de prietenie cu partidele comuniste din întreaga lume.
Din păcate, strângerea relaţiilor de prietenie s-a rezumat până acum doar la schimbul de pliante. Şi la înfiinţarea Asociaţiei de Prietenie Româno-Cubaneză, cu ajutorul căreia tovarăşii din PAS încearcă să-şi atragă simpatia ambasadei Cubei la Bucureşti. Au reuşit până acum două întâlniri cu reprezentanţii ambasadei, dar de aici şi până la invitarea tovarăşului Rotaru în Cuba, pentru a vedea cu proprii ochi cuceririle revoluţionare ale poporului cubanez, mai e. Între timp, o altă facţiune a comuniştilor români (da, e incredibil în câte bucăţi se poate diviza ceva atât de mic) îi acuză pe membrii PAS că le-au şterpelit asociaţia de prietenie – care, susţin ei, e înregistrată la tribunal pe numele lor.
Daniel Dediu, preşedintele Uniunii Comuniştilor Români, e fiert: adică nişte comunişti vopsiţi, nişte „burghezi”, nişte deviaţionişti de dreapta sunt prietenii Cubei? Nu, el este adevăratul prieten al Cubei! Căci ei, comuniştii români uniţi, n-au derapat de la adevăratele idei marxiste, precum acest „croitor-burghez” care e Rotaru. Care, iată, dragi cititori, ce face: “Burghezul C. Rotaru, care se plimbă cu Fordul-Mondeo de ultimul tip prin ţară (căci în Dacie se simte prost), la sediul firmei din Rm. Vâlcea (firmei sale – n. red.) are expus drapelul tricolor cu Stema RSR, fapt pentru care oricând organele de stat îi poate întocmi dosar penal pentru “propagandă totalitară”. Acest gest are menirea de a-i prosti pe fraierii care vin la el cu afaceri sau pentru a-i convinge ce mare comunist este. Câte o fotografie a lui Gheorghiu-Dej sau a lui Ceauşescu nu are expuse la firmă sau la sediul PAS.”
Iar la final, pentru a-şi arăta dispreţul total faţă de acest om care nu are expusă la firmă nici măcar o fotografie cu Gheorghiu-Dej sau Ceauşescu, îl numeşte, pur şi simplu, domnul Rotaru.
Până la această oră, comandantul Fidel nu s-a pronunţat în chestiune. De Julius Constantinescu – Ghimpele

miercuri, 12 septembrie 2012

KOSOVO


ROMANIA isi reafirma pozitia de NERECUNOASTERE a independentei provinciei KOSOVO

autor: FrontPress 12.09.2012
Oficiali din Ministerul Afacerilor Externe au declarat marti ca Romania isi mentine decizia de a nu recunoaste independenta Kosovo, intrucat, in baza dreptului international, kosovarii nu aveau niciun drept la autodeterminare externa care sa justifice secesiunea unilaterala de Serbia.
“Documentul din care decurg evenimentele de luni, prin care provinciei Kosovo i-a fost acordata independenta, nu a fost general acceptat la nivel international, iar deciziile conexe nu pot fi opozabile si nu pot produce efecte – nici din punct de vedere juridic, nici politic – la nivelul statelor care nu au recunoscut independenta Kosovo, Romania aflandu-se printre aceste state”, au transmis sursele Ministerului, raspunzand unei solicitari Ziare.com.
Provincia sarbeasca si-a proclamat independenta unilateral in februarie 2008, in conditiile in care Belgradul si Pristina nu convenisera viitorul statut al Kosovo in urma procesului de mediere internationala in curs la acel moment.
La nivelul Consiliului de Securitate al ONU, nu a fost adoptata nicio rezolutie care sa modifice regimul provinciei Kosovo, astfel cum acesta rezulta din Rezolutia 1244/1999. Aceasta rezolutie impune, printre altele, respectarea integritatii teritoriale a Serbiei. Documentul inca este in vigoare, iar ONU desfasoara o misiune in Kosovo in baza lui.
“In conformitate cu normele de drept international, locuitorii provinciei Kosovo nu aveau un drept la autodeterminare externa care sa justifice secesiunea unilaterala de Serbia. Avand in vedere lipsa unui acord reciproc acceptabil intre parti care sa fundamenteze o solutie pentru Kosovo si care sa fie unanim acceptata de comunitatea internationala, Romania nu recunoaste independenta Kosovo, pe care o considera un gest unilateral, situat in afara normelor dreptului international”, au mai spus reprezentantii ministerului.
Din 1999, dupa bombardarea timp de 78 de zile a Serbiei de catre NATO, Kosovo s-a aflat sub adimistratia Natiunilor Unite. In anii imediat urmatori, mii de sarbi au fost rapiti, ucisi sau fortati sa se refugieze. Casele sarbesti au fost incendiate sau ocupate de albanezi iar multe biserici au fost distruse de majoritatea musulmana. Independenta Kosovo a fost proclamata unilateral pe 17 februarie 2008 si acesta stare de fapt a alimentat si mai mult tensiunile separatiste din tarile europene, inclusiv in regiuni problema de interes major pentru Romania, precum Transnistria sau asa-zisul “Tinut Secuiesc”. Pana acum, statul kosovar a fost recunoscut de peste 80 de tari din cele 193 membre ale ONU. Dintre statele membre ale Uniunii Europene, Slovacia, Spania, Grecia, Cipru si Romania nu au recunoscut independeta provinciei sarbesti Kosovo.
In prezent Kosovo este o regiune populata in proportie de circa 90 la suta de etnici albanezi (aproximativ 2 milioane). Sarbii kosovari, 120.000 de persoane, locuiesc in enclave izolate si in cateva zone din nord (40.000), aflate la granita cu Serbia. Sursa: FrontPress.ro  

marți, 11 septembrie 2012

Mircea Eliade Nationalismul De Paste 1937



Foto: Mircea Eliade (1907-1986).Sper ca va aduceti aminte de Maitrei.
„Naţionalismul“, aşadar, nu are decît ca un prim scop întărirea, purificarea şi organizărea forţelor naţionale. Lupta naţio¬nalismului contra formelor împrumutate, contra noţiunilor străine, contra creaţiilor false este numai o etapă, şi nu cea mai preţioasă, din funcţia pe care şi-o propune el în viaţa statului.
Căci un naţionalism care nu izbuteşte să creeze valori spirituale ecumenice, valori pe care să le impună celorlalte neamuri – nu şi-a atins misiunea. „Lupta contra formelor de viaţă străină“ nu se poate opri odată cu instaurarea „formelor de viaţă autohtone“. Lucrul acesta poate avea o mare însemnătate civilă – dar nu şi una in istoria universală. Lupta cea mai grea, şi în care se verifică forţele de creaţie ale unui neam, se dă după victoria naţionalismului. Adică, în ceasul cînd el încearcă să devină universal.
Un naţionalism nu devine universal renunţînd la formele lui specifice şi încercînd o „înţelegere“ cu alte forme – ci devine universal cînd izbuteşte să valorifice într-un mod propriu viaţa, creînd un sens nou al existenţei.
Ceea ce se numeşte „creaţiile spirituale“ ale unui neam. Acestea sînt: felul său propriu de a valorifica viaţa – printr-un nou model de eroism, sau de dreptate, sau de mîntuire, sau poate printr-o creaţie de geniu în domeniul artelor etc. „Naţionalis¬mul“ nu tinde numai să facă posibile şi să promoveze asemenea creaţii spirituale în cadrele neamului – el tinde mai ales să provoace valorile ecumenice, prin care să se poată manifesta peste hotare. A se „manifesta“, evident, nu înseamnă numaidecît a crea forme care pot fi împrumutate de alţii – ci a crea forme prin care alţii să ia cunoştinţă efectivă de neamul nostru, luînd cunoştinţă de anumite realităţi pe care acest neam le-a desco¬perit. Cînd Dostoevski sau Shakespeare au trecut hotarele ţărilor lor, asta n-a adus după sine o „împrumutare“ a acestor creaţii. Ci, în primul rînd, o luare de cunoştinţă a unui nou univers spi¬ritual, descoperit de Shakespeare sau Dostoevski. Cînd doina românească a fost cunoscută peste hotare, n-a fost „imitată“; ea a valorificat, însă, o anumită parte din sufletul omenesc, pe care nu o străbătuse pînă atunci nici o altă creaţie folclorică. Prin doină, ca şi prin Dostoevski sau Shakespeare – un străin a pătruns în anumite niveluri ale realităţii, necunoscute pînă atunci; valorificînd, totodată, anumite părţi din suflet, inerte, obscure, caduce.
Astfel trec hotarele şi „domină“ creaţiile spirituale ale unui neam. Creaţii care, încă o dată, nu pornesc niciodată de la „universal“, ci dintr-o experienţă specifică, dintr-o profundă trăire a realităţilor locului, dintr-o epuizare totală a unui sentiment „etnic“; ca să ajungă, prin transfigurarea geniului, o valorificare nouă a vieţii.
Este uşor de înţeles, însă, că asemenea eforturi de transfi urare nu pot rodi decît într-un stat organic, naţional, în care omul îşi regăseşte problemele fundamentale: moartea, iubirea, „sensul“, libertatea.
Toată istoria lumii nu este decît istoria miturilor naţionale şi a luptei dintre felurite valorificări ale vieţii. De altfel, însăşi existenţa omului nu e decît un lung şi tragic şir de încercări de a da un sens acestei existenţe. Este paradoxal, este tragic dacă vreţi – dar aşa este. Şi după cum cea mai mare glorie a unui om, şi începutul mîntuirii sale este găsirea unui sens rodnic al propriei sale existenţe (act de creaţie spirituală) – tot aşa cea mai mare grijă a unui neam este găsirea unui sens propriu al existenţei sale istorice, deci de valorificare proprie a vieţii (act de asemenea, de creaţie spirituală). Orice altceva este numai economie, politică sau biologie; istorie care se consumă, iar nu istorie care se face.
SURSA :http://romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com
http://garduldefier.wordpress.com/ 

luni, 10 septembrie 2012

Monarhia


Monarhia, solutia imposibila

autor: FrontPress 10.09.2012
Sunt monarhista si nu mi-am ascuns niciodata aceasta optiune. Am aceasta convingere nu de ieri, nu de cand a devenit la moda pentru ca rimeaza cu antibasismul. Sunt monarhista dinainte ca regele sa fie haituit pe autostrada ca un infractor de catre adevarati infractori astazi mari monarhisti. Socotesc ca tara aceasta datoreaza enorm marilor figuri ale monarhiei romanesti, de care se leaga cei mai gloriosi ani ai Romaniei si cel mai frumos chip al acestei tari. 
Dar tocmai pentru ca sunt monarhista convinsa, nu cred ca in acest moment istoric concret, populat de actualele figuri politice si ale Casei Regale, monarhia poate fi solutia pe care din cand in cand o vantura Crin Antonescu si anturajul sau. Motivele sunt in principal doua.
Monarhia a fost conceputa ca o institutie deasupra vietii politice romanesti, care sa arbitreze jocul mereu haotic, murdar si dominat de visceralitati al politicienilor romani. De aceea, a fost adus un principe strain, de aceea a existat o regula de baza a Casei Regale: interdictia casatoriilor cu romani.
Ferdinand si Regina Elisabeta au platit scump incercarea de a eluda aceasta regula. Casatoria lui Carol al doilea cu Zizi Lambrino a fost anulata, iar pentru a se casatori cu Elena Lupescu, acelasi Carol al doilea a fost nevoit sa renunte la drepturile monarhice.
Ei bine, Casa Regala actuala nu mai indeplineste exigenta esentiala a acestei superioritati. Regele Mihai este un om in varsta. Am mari indoieli ca Majestatea Sa mai conduce de facto Casa Regala. Si chiar daca o face, in mod obiectiv este o chestiune de timp sa cedeze prerogativele.
Cui? Teoretic principesei Margareta. Principesa a incalcat insa regula de baza a mariajului si s-a casatorit cu un bastinas, unul deloc strain de jocul politic, cat timp a incercat (culmea paradoxului!) sa candideze la presedintie. Un bastinas cu mari ambitii despre care au existat intotdeauna suspiciuni, neelucidate, ca ar fi fost infiltrat in Casa Regala tocmai pentru a o cobori in tina politicii dambovitene. Si ma tem ca, daca este asa, misiunea a reusit.
Radu Duda, care ar avea puterea de facto in cazul reinstaurarii monarhiei, ar fi cu ceva mai breaz decat oricare presedinte roman de la Ion Iliescu la Traian Basescu? Ar detine insa aceasta putere pe viata, fara a avea nici sangele si nici educatia potrivite pentru asa ceva. Indiferent cum am lua-o.
Radu Duda a contaminat Casa Regala din Romania. Iar apropierea acesteia de o anumita parte a spectrului politic (nici macar nu conteaza care) este cea mai buna dovada ca ea nu mai poate reprezenta pentru Romania ceea ce a reprezentat la crearea Romaniei moderne si mari.
Din nefericire, institutia monarhica este una dintre victimele distrugerii de catre comunisti, caramida cu caramida, inclusiv dupa 1989, a fundamentelor statului roman asa cum era el in anii regalitatii.
Pe de alta parte, Carol I, regina Maria si Ferdinand nu au creat singuri Romania mare si moderna. Politica romaneasca a avut mereu uscaturile ei, dar in vremea aceea existau si mari barbati de stat. Din momentul venirii lui Carol I in tara, monarhii Romaniei au avut mereu cativa parteneri solizi in clasa politica, pe care s-au bazat si impreuna cu care au pus tara aceasta pe cel mai bun fagas.
Vedeti astazi asemenea mari barbati de stat in Romania? Vedeti un Ion Bratianu, vedeti un Barbu Stirbey?
Daca tragem linie, pentru ca monahia sa poata reprezenta o autentica solutie pentru Romania actuala ar trebui sa fie indeplinite doua conditii cumulative. In primul rand, Casa Regala ar trebui sa se curete ea insasi de impuritati si sa revina la principiile impuse de Carol I. In al doilea rand, ar fi nevoie de o reforma adanca a clasei politice romanesti care sa mai produca si elite, nu numai rebuturi. Doua conditii greu fezabile, daca nu chiar imposibile. De Ioana Ene – Ziare.com
 

duminică, 9 septembrie 2012

Mircea Toma


Mircea Toma: Interventiile oficialilor UE sunt o consecinta a renuntarii la SUVERANITATE!

autor: FrontPress 08.09.2012
Presedintele ActiveWatch – Agentia de Monitorizare a Presei, Mircea Toma, considera ca acordul de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana (UE), semnat de clasa politica de la Bucuresti fara informarea si consultarea populatiei, semnifica si o mica renuntare asupra suveranitatii in favoarea Europei, insa considera ca legea fundamentala a tarii nu a fost modificata sa includa acest aspect.
“Acordul de integrare inseamna renuntarea la o parte din suveranitate, Constitutia nu a fost inca suficient modificata pentru a include asta. Sa respectam relatia cu UE. Acum facem parte dintr-o familie europeana”, a spus Toma, vineri seara, la Digi 24. Acesta a facut afirmatia in contextul interventiilor unor oficiali europeni, precum comunistul Jose Manuel Barroso sau Viviane Reding, in Romania, pentru respectarea Constitutiei si a statului de drept in timpul referendumului pentru suspendarea presedintelui.
Dealtfel Traian Basescu s-a pronuntat in ultimii ani tocmai in favoarea renuntarii la independenta Romaniei. Astfel presedintele a pledat inca din luna august a anului trecut pentru “cedari masive de suveranitate” in favoarea proiectului mamut Statele Unite ale Europei, in contradictie totala cu Constitutia existenta si subminand constient independenta Romaniei. Ulterior s-a dovedit ca lansarea acestei teme de discutii nu a fost deloc intamplatoare, o serie de personaje importante ale scenei politice si economice europene iesind la rampa cu aceeasi idee. Sursa: FrontPress.ro