marți, 31 iulie 2012

Romania lui Basescu ????


Tokes: Romania lui Basescu trebuie sa asculte revendicarile maghiarilor

autor: FrontPress 31.07.2012
Europarlamentarul Laszlo Tokes a declarat ieri, dupa aflarea rezultatelor partiale ale referendumului, ca “o Romanie prezidata de Traian Basescu trebuie sa dea ascultare revendicarilor comunitatii maghiare si sa aprecieze contributia ei la apararea valorilor democratice”. Afirmatiile vin pe fondul neprezentarii majoritatii populatiei maghiare si romanesti din Transilvania la votul de duminica pentru validarea scrutinului pentru demiterea presedintelui Romaniei. Tokes si-a mai exprimat speranta ca dupa referendum se va ajunge la “un deznodamant fericit”.
“Dupa validarea rezultatelor referendumului urmeaza o perioada foarte grea din punct de vedere politic, pentru ca in acest moment se duce un razboi politic civil in Romania. Speram sa nu pierdem acest razboi, ci sa ajungem la un deznodamant fericit”, a spus Laszlo Tokes luni, intr-o conferinta de presa la Oradea.
Intrebat de presa daca presedintele suspendat Traian Basescu ii este dator comunitatii maghiare, Tokes a afirmat ca maghiarii nu sunt oportunisti, informeaza NewsIn. “Nu suntem oportunisti, nu dorim un folos imediat. Noi suntem de partea democratiei crestin-democrate din Europa si pe aceste principii ne-am pozitionat de partea lui Traian Basescu. Nu ma astept la niciun folos politic concret, insa o Romanie prezidata de Traian Basescu trebuie sa dea ascultare revendicarilor comunitatii maghiare si sa aprecieze contributia noastra la apararea valorilor democratice din 1989 incoace. Sper ca vom reusi sa rapunem restauratia postcomunista, asa cum am rapus dictatura comunista in urma cu doua decenii”, a mai declarat Laszlo Tokes. Sursa: FrontPress.ro
 

luni, 30 iulie 2012

ATENTIE !!! CURAJ !!!



Imi este greu sa scriu dupa ce am atras atentia ce gresala mare se face cu  cifra neclara, a celor care  au drept de vot. Special s-a  amanat rezultatul recensamantului. Dar aici a fost o capcana de la inceput si din partea lui Basescu si din  partea OCCIDENTULUI. Repet inca odata, occidentul are pretentia de a ne folosi drept cobai sa vada  pana cand dureaza, socotit in ani pana disparem ca natie.
 Imi este scarba mai ales de atitudinea lui.
Basescu nu putea face toate nelegiuirile asta fara aprobarea lui. Sa socoteasca de partea lui si pe cei care nu vin la vot este o blasfemie.
Repet inca odata ca, actualii guvernanti sunt niste mamaligi, niste baligi.
 Nu au fost fermi nici sustin atorii celor cfare  trebuiau sa  in drume oam enii  spunandu-le da.
Catele astea de la tv. de nisa, tot timpul au venit si au taiat mustiucul cu : " aveti dovezi ? ,"sau dar daca". Au facut cel mai rau romanilor punand orice informatie in balanta cu 50 %.
 NU SUNT BINEVENITE FEMEILE, CARE CU VOCEA LOR STRIDENTA TULBURA MINTILE CELOR CARE AU NEVOIE DE LINISTE, PENTRU A RUMEGA LUCRURILE.
CRTED CA  S-A VRUT CA  ACESTE MODERATOARE SA  FIE IMPARTIALE DAR, INTR-O SITUATIE ASA DE GRAVA, SITUATIE DE VIATA SI DE MOARTE PENTRU NEAMUL NOSTRU  FACAND PE VAMPA CEA  CARE VREA SI NU VREA,  ESTE DAUNATOARE.
CER SCHIMBAREA ACESTOR PERSOANE SI ADUCEREA IN  PRIM PLAN CA MODERATORI A BARBATILIOR care,  macar prin timbrul vocii lor, aseaza lucrurile mai cu calm.
Este tarziu si lucrurile merg pe un  fagas periculos. Poate la RAZBOI CIVIL.  Nu meritam asta pentru ca indiferenta  fata de situatia politica si economica din  tara poate conduce la lucruri necontrolate.
Daca  ne uitam in  urma  la revolutiile ultimelor secole ale lumii,  vedem ca totul a fost pus la cale  de o mana de intelectuali, patrioti si hotarati. Atunci cand lucrurile sund clare si aduse pe fagasul vrut, abia atunci sunt mobilizate si masele care urmeaza mereu pe invangatori.
 La lovitura de stat din Romania anilor 1989  nu au participat dupa spusele  celor interesati de istorie, decat 250.000 de romani. Asa ca  ce face Basescu, cu concursul USL chiar fara voia lor este o mare nenorocire cu efecte imprevizibile pentru noi toti.
Acum, este randul celor tineri, pastrioti sa fie atenti, la scena politica si sa nu  derapeze situatia, sa nu fim inselati inca o data, a mia oara in istoria  neamului nostru asezat  la rascrucea vanturtilor si vremurilor. Sa nu lasam ca aceste lichele sa ne scape printre degete. Sa fim  uniti, pentru ca acum este nervoie mai mare ca opricand  de UNIRE.

miercuri, 25 iulie 2012

CURAJ !!! DA !!!

Deci dragii mei un singur lucru sa tineti minte ! Daca vreti sa scapati de betiv rupeti lantul robiei si votati DA.
Nici noii veniti nu sunt mai breji dar macar nu sunt atat de inradacinati, ca acest  bandit care si-a supus serviciile secrete si care  pentru o caruta de milioane de euro ii fac jocul. Caci daca vor fi si ei luati la puricat nu se stie  daca mai ramane  cu un  fir de blana si poate ii tin de urat lui Adrian Nastase.
Sa fim demni de momentul acesta atat de important pentru viitorul nostru si al copiilor nostrii.
Si sa ne prezentam cu totii pentru ca altfel acest referendum nu v-a fi  ultimul si  nu meritam sa ne stricam duminicile  pe la sectiile de votare si sa traim intr-o nesiguranta perpetua.
Sa ne juram ca oricine va veni la conducerea tarii, nu ii vom mai permite sa intinda coarda  coruptiei pana la rupere. Nici o banda de infractori sa  nu se mai instalaze la conducerea Romaniei !!!
 Sa fim fermi de la inceput sa sanctionam orice incercare de subjugare a vointei noastre. CURAJ !!!! Totul depinde numai de noi !Sa sanctionam  aceasta banda de mafioti care ne-a furat si oala de noapte de sub  chiur :))))

miercuri, 18 iulie 2012

FATALISM


FATALISM RASIAL?

autor: FrontPress 18.07.2012
„În faţa unor fenomene istorice fără sens sau, mai curând, al căror sens ne scapă, recurgerea la fatalism este absolut necesară”, spunea Lev Tolstoi. Dar oare sa fie asa? Putem accepta fenomenele istorice atat de pasiv? Putem sa ne asumam rolul unei pietre aflata intr-o albie de rau, sau al unui fir de nisip in fata marii?
Au trecut cateva zile de cand m-am intalnit cu un amic, un tip simpatic, optimisit, un tanar tatic si tanar intreprinzator in acelasi timp. Face parte din acea generatie, care a avut posiblitatea de a-si dezvlota creativitatea intr-un mod pozitiv si care isi conduce cu succes propria afacere de ani de zile.
Stand cu el la o cafea, am ajuns in mod inevitabil la subiectul schimbarilor demografice, tot mai evidente in jurul nostru. Am constatat ca si la noi apare acelasi fenomen de fuga al mult prea subtirii clase de mijloc catre periferie si cartierele nou construite din afara oraselor, dar si inmultirea anumitor categorii sociale (si etnice in acelasi timp) intr-un mod ce genereaza ingrijorare. Ingrijorare nu numai din punctul de vedere al cresterii infractionalitatii, dar si din punctul de vedere al solicitarii suplimentare asupra unui sistem de asistenta sociala si asa mult prea incercat.
Optiunile in aceasta situatie sunt destul de putine: reducerea nivelului de asistenta sociala pentru persoanele cu handicap, pentru bolnavii cronici si pentru batrani, reducerea contributiilor catre celelalte asezaminte sociale (orfelinate, camine, etc.), sau cresterea nivelului contributiilor, pentru finantarea acestor sisteme de ajutor social. Ca si crestin mi se pare normal sa ii sustin pe toti cei napastuiti de soarta, indiferent de varsta. Dar ca si contribuabil nu mi se pare normal sa finantez existenta parazitara a unor adulti, care dispun de capacitate de munca, dar nu au chef sa munceasca. Nu mi se pare normal sa le dau de mancare, in timp ce preocuparile lor se invart fie in zona infractionala, fie se ocupa de reproducerea propriei etnii.
Aici m-a surprins opinia amicului meu: El este de parere ca in mod inevitabil, in 50-100 de ani ne vom amesteca atat de bine, incat la nivel planetar va fi o singura rasa, un fel de rasa „gri”. I se parea in regula, ca ne vom pierde specificitatile locale, credinta, traditiile, pentru a deveni membrii rasei „pamantene”. Sa aiba dreptate? Nu ai cum sa nu te gandesti, doar este o varianta a evolutiei. Este oare aceasta directia in care ne indreptam? Si, mai ales, sa ne-o dorim oare?
Sunt convins ca mai marii ONU, FMI, si ale atator alte structuri globaliste s-ar fi bucurat peste masura. Pentru ca acesta este viitorul pe care si-l doresc ei. O singura rasa, docila, indobitocita, controlata de un sistem opresiv planetar, de catre o mica elita de conducatori. Imaginea este cea a unui furnicar, in care unul este in varf, iar ceilalti au dreptul sa il slujeasca.
Mie personal mi se pare o crima. Mi se pare o crima fata de ganditori ca Platon, Aristotel, mi se pare o crima fata de toata lumina reprezentata de civilizatia europeana. Nu ai cum sa nu te gandesti la secolele in care minti precum Da Vinci, in care maini, precum ale lui Michelangelo, decupau forme din neant si ne aratau adevarul, frumusetea. Cum am putea sa abandonam secole de evolutie ale civilizatiei europene, dintr-o simpla atitudine fatalista? Cum am putea sa scuipam pe mostenirea stramosilor nostri?
Iata ca „turcii” sunt din nou la portile „Vienei”. Iata ca civilizatia europeana, civilizatia crestina trebuie aparata din nou. Nu avem dreptul de a abandona aceasta lupta, nu avem dreptul de a ne intoarce fata si a spune „asa a fost sa fie”.
Viitorul este unul european, crestin, alb, sau nu va fi deloc. Viitorul va fi cladit cu arma si cu pana in mana, sau nu va mai exista pentru noi. De pe Agonia Natiunii
 

marți, 17 iulie 2012

17 iulie 1918



17 iulie 1918: Tarul Nicolae al II-lea al Rusiei a fost executat de bolsevici impreuna cu familia imperiala

In data de 17 iulie 1918 a fost executat, alaturi de famila sa, ultimul tar al Rusiei, Nicolae al II-lea Romanov. Executia a fost dusa la indeplinire de catre bolsevici la ordinul lui Lenin. Nicolae a fost canonizat drept sfant al Bisericii Ortodoxe Ruse, iar in 1998 ramasitele sale si ale familiei imperiale au fost reinhumate cu intr-o ceremonie oficiala.

luni, 16 iulie 2012

Steagul Al Qaeda


Steagul Al Qaeda arborat in satele siriene controlate de islamistii sustinuti de Occident

autor: FrontPress 16.07.2012
O parte din rebelii sirieni încep să nu îşi mai ascundă adevărata faţă, arborând cu mândrie în zonele controlate de aceştia steagurile negre ale reţelei teroriste Al Qaeda. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Libia, unde regimul naţionalist secular a fost înlăturat cu sprijinul militar acordat teroriştilor islamişti de către NATO.
Mai multe steaguri Al Qaeda au fost arborate în unele localităţi din provinciile Idlib şi Aleppo, situate la graniţa cu Irakul şi Turcia, scrie Daily Telegraph. Simbolul organizaţiei islamiste internaţionale a fost văzut în mai multe sate sau pe autoturismele cu care se deplasează insurgenţii.
Al Qaeda şi-a anunţat oficial implicarea în conflictul sirian încă de anul trecut, preşedintele Bashar al-Assad fiind considerat unul dintre inamicii cei mai de temut ai grupării care doreşte transformarea ţării într-un stat islamic.
Printre ţările care susţin logistic, politic, financiar şi chiar militar insurgenţa islamistă din Siria se numără SUA, Turcia, Arabia Saudită şi Qatarul. Pe de altă parte, regimul politic de la Damasc este sprijinit de Rusia, China şi Iran.
Ţara se confruntă din primăvara anului trecut cu violenţe alimentate de islamiştii radicali şi serviciile secrete străine împotriva președintelui naționalist Bashar al-Assad. Până în prezent peste 15.000 de persoane şi-au pierdut viaţa în urma confruntărilor, în jur de 5.000 de victime aparţinând forţelor de securitate şi taberei loialiştilor regimului.
Siria era până în momentul de faţă un exemplu al coexistenţei paşnice a diferitelor religii, într-un stat cu o populaţie majoritar musulmană. În această ţară trăiesc circa 300.000 de melkiţi catolici şi peste 800.000 de credincioşi ortodocşi, cea mai mare parte a lor aparţinând de Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei şi a întregului Răsărit. Aceste două confesiuni, precum şi alte Biserici mai mici, reprezintă minoritatea creştină dintr-o ţară în care 87 de procente din totalul populaţiei de 19 milioane de oameni aparţin religiei musulmane. Sursa: FrontPress.ro 
 

duminică, 15 iulie 2012

Masoneria


Masonii din spatele civilizatiei mondiale

autor: FrontPress 15.07.2012
Există o realitate căreia-i aparținem toți, nelimitată de informațiile pe care le deținem și pe care de multe ori eronat, ne bazăm în emiterea diverselor ipoteze sociale, politice sau economice. Dincolo de realitatea pe care și-o creează fiecare individ, fiecare clasă socială și fiecare țară, există un real planetar, răspândit datorită unor figuri ce au ajuns în percepția publică în calitatea de genii ale domeniilor de mare importanță pentru direcția civilizației sau de figuri politice marcante. La nivelul realității globale, cea stăpânită de o mână de oameni, aceste personalități despre care am citit și ale căror învățături le aplicăm astăzi pentru atingerea a noi standarde, sunt masonii de rangul întâi, masonii internaționali.
Masoneria internațională este închegată pe baze morale, spirituale și sociale, ai cărei membri sunt inițiați printr-un ritual comun din care nu lipsește jurământul depus cu mâna pe una dintre cărțile sfinte (Biblia, Coranul, Dao de Jing, Vedele hinduse, etc.) credința masonilor fiind închinată unei Ființe Supreme sau unui Mare Arhitect al Universului. Masoneria este reprezentată la nivelul majorității țărilor prin lojele masonice, strâns legate între ele și care urmează toate aceleași reguli. Numărul masonilor este de aproximativ patru milioane la nivel global, majoritatea fiind din Statele Unite ale Americii, un imperiu construit pe principii masonice și Europa Occidentală.
În marea lor varietate, masonii au excelat în domenii precum teatrul, literatura, jurnalismul, muzica, arte plastice, etc., fiecare contribuind la construcția lumii așa cum o cunoaștem noi astăzi, dar și la dezvoltarea unui cult masonic cu privire la care speculațiile sunt multe însă certitudinile sunt cunoscute doar de cei „inițiați“.
Personalități internaționale de neînlocuit
Au provenit din diferite țări, au creat diferite curente de gândire, artă sau politică și au amprentat civilizația și traseul acesteia într-atât încât ne putem imagina cu greu depășirea standardelor evoluției fără ei. Montesquieu, Voltaire, Mozart, Isaac Newton, Goethe, Wellington, Pușkin, Simon Bolivar, Stendhal, Oscar Wilde, Mark Twain și mai recent Arthur Conan Doyle, Henri Ford, Rudyard Kipling, Harold Lloyd, Alexander Flemming, Charles Lindberg, Marc Chagall, Luis Amstrong, Duke Ellington, Nat King Cole, Clark Gable, Douglas Fairbanks, Peter Sellers, sunt doar câteva dintre numele masonilor care au îmbogățit lumea prin contribuția lor.
Unul dintre cei mai puternici francmasoni ai secolului trecut, președintele american Franklin Delano Roosevelt, a lansat, în 1943, principiul capitulării necondiționate a europenilor care își manifestau ura față de evrei. Atitudinea masonului Roosevelt se fundamenta pe disperarea milioanelor de evrei îngroziți de exterminările și persecuțiile confraților lor din Europa. Cel care beneficiază de măsurile americanului, „pecetluite“ la Yalta, în 1945, este Stalin, care a acceptat înființarea Ligii Națiunilor, în schimbul ocupării Insulelor Kurile și a unei părți din Insulele Sahalin, dreptul de control asupra căilor ferate din Manciuria și a bazelor navale de la Dairen și Port Arthur. Miza a fost, și de o parte și de cealaltă, mare. După o serie de rasturnări de situație în întreaga Europă, fenomen revendicat astăzi de francmasonerie, a luat naștere Liga Națiunilor, organizația cunoscută astazi sub denumirea de Națiunile Unite. Fiind de natură masonică, Liga Națiunilor era considerată atunci, ca și acum, unul dintre pașii primordiali pentru formarea unui guvern unic mondial.
Masoni de seamă ai României
Masoneria s-a dezvoltat în România cu secole în urmă, dobândind până astăzi o adevărată istorie și tradiție dar și un număr semnificativ de pagini în istoria masoneriei internaționale în ale cărei cărți este adesea menționată. Deși autorii din domeniu au păreri împărțite cu privire la debutul masoneriei din România, istoricii D.G.R. Șerbănescu și Jacques Pierre (în Dicționarul francmasoneriei, Presses universitaires de France, Paris 1991 sub dir. lui Daniel Ligou), afirmă că prima lojă masonică românească a fost întemeiată la Iași în 1748 de italianul Antonio Maria del Chiaro, care venise în țările române ca secretar al lui Constantin Brâncoveanu. A doua lojă apare în 1749 printre sașii de la Brașov, a treia în 1767 printre cei de la Sibiu. A patra lojă a fost inaugurată la București de francezul Jean-Louis Carra, secretar al voievodului Grigore Ghica, în 1769. A cincea a apărut în Basarabia, la Chișinău, în 1820, fiind întemeiată de un medic Alzacian, Schaller, venit în Rusia cu Napoleon, ea numără printre membrii săi un însemnat demnitar ortodox: arhimandritul Efremie, care a întemeiat la rândul său o a șasea lojă, „Zorile“, majoritar românească, la Silistra, și apoi încă una, bulgară, la Ruse, în 1830.
Dar cea mai mare și renumită lojă românească a fost a șaptea, „Steaua Dunării“, întemeiată la. Bruxelles în 1850, în refugiu, de „frații farmazoni“ care făcuseră în 1848 revoluția „pașoptistă“ cu tricolorul albastru-galben-roșu însemnând „libertate, dreptate, frăție“, principii de bază ale francmasonilor. La acești „farmazoni vechi“ se adaugă o seamă de studenți români din Franța, unii inițiați în loja „Athénée des Étrangers“ (Ateneul străinilor), alții în „La Rose du Silence“ (Trandafirul Tăcerii): printre ei nume cunoscute precum Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Ion Heliade-Rădulescu, Ion Ghica, Gheorghe Magheru, Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, C.A.Rosetti, Carol Davila și Spiru Haret. Odinioară la București se spunea: „începi student, continui farmazon, devii savant sau ministru și termini călcat în picioare de mulțime sub formă de Bulevard“. Multe din bulevardele din centrul orașelor românești au numiri de francmasoni celebri.
Doritori de a stabili un stat de drept bazat pe principiile democrației parlamentare și ale dreptului pământean, francmasonii români au înființat numeroase societăți și reviste literare (Junimea), asociații filantropice sau chiar societăți revoluționare secrete (Frăția). Prin ele, au activat intens pentru întregirea României în 1918, atât în consiliile românești din Banat, Crișana, Maramureș, Bucovina, Ardeal și Basarabia (Sfatul Țării), unde au militat pentru o unire cu vechiul regat, cât și la conferința de pace de la Paris, pentru recunoașterea noilor granițe, iar în parlamentul României pentru extinderea în vechiul regat a anumitor legi noi mai democrate, atunci votate în noile teritorii (de exemplu reforma agrară, școala peste tot obligatorie și dreptul de vot pentru ambele sexe, sau cetățenia fără discriminări de credință sau de limbă). În aceste dezbateri, în care erau adversari ai naționaliștilor, ai marxiștilor și ai partizanilor dreptului strămoșesc, francmasonii nu au avut totdeauna ultimul cuvânt. Dar mulțumită activității lor, România a devenit o monarhie parlamentară unitară modernă, în care majoritatea problemelor constituționale, agrare și de drept erau rezolvate și a cărei imagine pe scena internațională era una pozitivă.
YORK, cel mai vechi rit din lume
Ritul este modul în care se desfășoară acrivitatea masonică într-o lojă, termenul provine din latină, cu sens de „uz stabilit, ceremonie, formă legală, obicei“. Această definiție a cuvântului nu aduce totuși o satisfacție deplină sensului ritului și nici nu caracterizează realist termenul masonic, de aceea este mai agreată explicația religioasă conform căreia ritul este un ansamblu de ceremonii care se practică într-o religie cu singura diferență că religia este defapt loja, în cazul riturilor masonice.
În prezent, în lume există peste 100 de rituri masonice. Ritul de York este considerat cel mai vechi din lume, prima adunare a masonilor la York fiind consemnată în anul 926. Ritul de York deține un prestigiu inegalabil prin faptul că a creat Masoneria Albastră (primele trei grade masonice pe care se sprijină toate riturile de perfecționare). În secolul al XVIII-lea, Ritul de York adaugă încă două grade (Arcul Regal și Cavalerul Templier) Masoneriei Albastre. Actuala structură a ritului se conturează în 1813, când a primit în componență și „grade cavalerești“.
Structura Ritului de York în Marea Britanie și Statele Unite conține, cu variații locale, patru grade: Grade Mesteșugaresti – Ucenic, Calfa, Maestru; Grade Capitulare – Maestru al Martorului, Fost Maestru Venerabil, Maestru Desavarsit, Mason al Arcului Regal; Grade Criptice – Maestru Desavarsit, Maestru Regal, Maestru Select, Maestru Superdesavarsit; Grade Cavaleresti – Crucea Rosie, Cavaler de Malta, Cavaler Templier.
Masoneria de după perioada comunistă
După război, obediențele masonice, autorizate din nou, dar amenințate de partidul comunist care le socotea „organizații burghezo-moșierești“, s-au unit în 1945 într-o „Francmasonerie unită a României“, în frunte cu generalul Pandele și cu scriitorul Mihail Sadoveanu. Dar în ciuda încercărilor acestora de a împăca francmasoneria cu partidul, comuniștii nu puteau tolera o organizație necontrolată de ei. În 1948, după arestarea multor francmasoni cunoscuți sau descoperiți (în parte mulțumită listelor întocmite de legionari), comuniștii au decis desființarea francmasoneriei în România. Mihail Sadoveanu a scăpat de arestare trecând definitiv în partid și manifestându-și fățiș disprețul pentru fostele sale principii.
În 2009 francmasonii români sunt aproximativ 7500, dintre care 7000 „regulari“ (obediențele inițial anglo-saxone ale Marilor Loji naționale) și 500 „liberali“ (obediențele franceze ale Marelui Orient și a Dreptului Uman). Pe lângă și printre acestea, există cercuri mai restrânse („gradele superioare“) care își inițiază membrii în cunoașterea mai profundă a simbolisticii și a istoriei esoterice și spirituale a omenirii.  De Irina Popescu – Curentul
 

vineri, 13 iulie 2012

Contele trupelor de comando a decedat pe 8 mai 2012 la 88 de ani



Robert de La Rochefoucauld: contele trupelor de comando

Nicu Pârlog | 12.07.2012
Contele Robert de La Rochenfoucauld a fost unul dintre acei eroi pe cât de autentici, pe atât de necunoscuţi publicului larg. A plecat dintre noi recent, după ce a dus o existenţă discretă, dar plină de aventură, pericol şi neprevăzut. Spion, paraşutist, luptător de comando, a fost de două ori în faţa plutonului de execuţie al naziştilor, scăpând de fiecare dată cu bine. Ne-a lăsat drept moştenire amintirile despre viaţa sa, scrise într-un volum autobiografic, precum şi un exemplu, trăit pe deplin, al curajului şi rezistenţei cu orice preţ.

Un luptător aristocrat

Pe numele său complet Robert Jean Marie de La Rochefoucauld, viitorul personaj de pomină al Rezistenţei Franceze din cel de-al doilea Război Mondial s-a născut pe data de 16 septembrie 1923 în Paris, în sânul uneia dintre cele mai vechi familii aristocratice franceze, cu rădăcini până în secolul al X-lea. Pe atunci, familia sa controla o mare parte din ţinuturile unde se află astăzi departamentul Charente. Reşedinţa familiei era stabilită în magnificul Château de La Rochefoucauld, situat pe malul râului Tardoire, unde o pare dintre membrii familiei sale locuiesc şi în zilele noastre.
Din partea mamei sale, Robert descindea direct din casa ducilor de Maille şi de Wendel., iar unul din strămoşii săi a fost François de la Rochefoucauld, celebru pentru maximele sale. Considerat un copil sensibil şi bolnăvicios, viitorul instructor al trupelor de comando franceze a fost trimis de părinţii săi să studieze în cadrul mai multor şcoli particulare din Austria şi Elveţia. În anul 1938, Robert a ajuns să viziteze, în cadrul unei excursii şcolare, inclusiv domeniul de la Berchtesgaden, din Alpii bavarezi, loc favorit unde Adolf Hitler îşi petrecea vacanţele.
Când convoiul lui Hitler a ajuns în dreptul grupului de şcolari, acesta a poposit în rândurile lor, mângâindu-l afectuos pe obraz pe Robert. În memoriile sale de mai târziu, contele de La Rochefoucauld îşi aminteşte episodul primei şi singurei sale întâlniri directe cu Führer-ul. Era, practic, un vis devenit realitate pentru un puşti de doar 15 ani. Pe atunci, Hitler se bucura de o faimă imensă, era considerat în multe cercuri drept cel mai mare om politic european. Cuprinşi de admiraţie şi complet neştiutori în faţa sumbrului viitor pe care avea să-l aducă idolul lor, Robert şi colegii săi îşi ataşaseră cu toţii zvastici de biciclete...
Tânărul Robert avea doar 16 ani când naziştii au invadat Franţa, în luna mai a anului 1940. S-a întors în patria sa, pe deplin lămurit în privinţa adevăratei feţe a lui Hitler şi a intenţiilor guvernului nazist condus de acesta. Tatăl său fusese deja luat prizonier de trupele de ocupaţie germane, iar restul familiei se refugiase în castelul Villeneuve, situat la est de Paris. Tânărul şi deja rebelul Robert şi-a găsit adăpost în subteranele pariziene. Frecvent, ieşea pe străzi, unde protesta sus şi tare la adresa ocupantului nazist. A fost avertizat de un poştaş binevoitor, care interceptase o scrisoare în care tânărul conte era denunţat Gestapo-ului drept "un terorist periculos".
busola razboi
A decis să-l contacteze pe de Gaulle în Londra, după ce a intrat în contact cu Rezistenţa Franceză la începutul anului 1942.
În momentul în care Charles de Gaulle a organizat din baza sa londoneză Forţele Franceze Libere (FFL), o parte dintre francezii aflaţi în exil pe pământ britanic au fost selectaţi şi supuşi unor antrenamente speciale de către agenţi din cadrul Special Operation Executive (SOE), o unitate britanică specială creată la ordinele exprese ale lui Winston Churchill şi ale cărei scopuri principale erau acelea de a crea şi antrena celule de rezistenţă în ţările oupate de nazişti, iar în ultimă instanţă de a "arunca Europa în flăcări", dacă era necesar, după cum se exprimase celebrul premier britanic.
Robert a fost recrutat de către căpitanul Eric Piquet-Wicks, care se afla la comanda unităţii de francezi din SOE, încartiruită la Londra. Unitatea de francezi avea să se antreneze în paralel cu faimoasa Direcţie F , condusă de nimeni altul decât Maurice Buckmaster, unul dintre cei mai mari spioni din istorie.

Fă-o, aliază-te şi cu diavolul dacă trebuie, la urma urmei este pentru cauza Franţei...

Notorietatea şi eficienţa instructorilor din SOE au făcut ca, la scurt timp după intrarea acestei unităţi speciale în război, ea să fie denumită în jargonul soldaţilor aliaţi drept "Ministerul Afacerilor Necurate de Război".
Odată intrat sub supravegherea acestor adevăraţi "ninja moderni", cum erau instructorii SOE, contele de La Rochefoucauld avea să se metamorfozeze dintr-un un tânăr aristocrat idealist într-o nemiloasă şi eficientă maşinărie umană de ucis.
A fost învăţat să sară cu paraşuta, să supravieţuiască în condiţii vitrege de viaţă, să treacă cu bine prin sesiuni cumplite de interogatorii, să exceleze în misiuni de sabotaj, culegere de informaţii şi lichidări de persoane importante. Viitorilor luptători de comando le-au fost aduşi până şi hoţii şi infractorii versaţi din închisorile britanice, pentru a-i învăţa tainele pătrunderii prin efracţie...
În locaţii secrete din Anglia şi Scoţia, acolo unde erau bazele de antrenament ale SOE, contele francez a învăţat să ucidă cu mâinile goale şi chiar să exceleze în tehnica de luptă cu cuţitul dezvoltată de către experţii în domeniu, ofiţerii William Ewart Fairbairn şi Erik Anthony Skyes, nimeni alţii decât creatorii pumnalului de luptă care le poartă numele, probabil cea mai celebră armă albă din timpul celui de-al doilea Război Mondial, pumnal folosit şi astăzi de trupele de comando britanice.
cutit fairbairn
Celebrul pumnal de luptă Fairbairn-Skyes
După ce a primit invitaţia de a face parte dintre membrii unei asemenea unităţi de elită, tânărul conte i-a declarat, plin de umor şi admiraţie, ambasadorului Franţei la Londra, că "abilităţile şi curajul agenţilor britanici sunt fără egal. Doar că accentul lor în franceză este pur şi simplu oribil."...
După ce-l întâlnise personal pe de Gaulle pentru a-i cere acestuia permisiunea de a lupta alături de forţele britanice, tânărul conte a primit un răspuns spumos, care a intrat în istoria vorbelor de duh:
"Fă-o, aliază-te şi cu diavolul dacă trebuie, la urma urmei este pentru cauza Franţei".
Paraşutat în apropierea Muntelui Morvan, în provincia Burgundia din Franţa natală, alături de doi agenţi britanici şi un operator radio, contele de La Rochefoucauld a intrat repede în contact cu un grup din maquis-ul local (un alt nume pentru Rezistenţa Franceză), conduşi de un individ căruia i se spunea Papa. Prima sa misiune (de care s-a achitat cu succes) a constat în distrugerea centralei electrice de la Avalon. În timp ce aştepta să fie extras din terenul inamic de către un echipaj al RAF, contele Robert a fost denunţat şi, în consecinţă, capturat de germani.

Contele sabotajelor şi al evadărilor
Odată căzut în mâinile naziştilor, contele a fost supus unor interogatorii, după care a fost condamnat rapid la moarte. În drumul spre locul execuţiei, stabilit la Auxerre, La Rochefoucauld a reuşit să evadeze, după ce a sărit din camionul militar care îl transporta, şi a reuşit ca prin minune să evite gloanţele trase în urma sa. Alergând pe străzi, s-a pomenit în faţa sediului Gestapo, unde un şofer aştepta în faţa unei limuzine ornate cu steagul cu zvastică. Observând că maşina avea cheia în contact, contele a sărit pur şi simplu la volan şi a demarat în viteză. A abandonat apoi maşina şi, sub adăpostul întunericului, s-a îndreptat spre Auxerre. De acolo, prietenii din Rezistenţă l-au ajutat să ia un tren spre Paris. Pe tren a dat de o patrulă germană. Ca să scape de ei a fost nevoit să se ascundă sub chiuveta din toaleta vagonului.
"Când am ajuns la Paris, eram beat de aerul libertăţii", îşi aminteşte în memoriile sale.
S-a refugiat la un unchi de-al său, unde a petrecut aproximativ o lună, răstimp în care şi-a refăcut forţele şi moralul. În februarie 1944, a fost contactat de cei din RAF, care i-au ordonat să ajungă pe plajele din jurul Calais-ului, pentru a fi acolo în cazul unei invazii oricând posibile a Aliaţilor. Acolo ar fi urmat să fie recuperat cu ajutorul unui submarin. După o întâlnire în Nerck, contele s-a îmbarcat la bordul submersibilului, unde a stat trei zile, perioadă în care submarinul a patrulat în preajma coastelor franceze.
Ajuns înapoi în Londra, a descoperit un oraş vesel, care sărbătorea deja victoria iminentă. "Am fost invitaţi în cele mai luxoase reşedinţe, iar cele mai frumoase fete ne cădeau în braţe", îşi amintea nostalgic contele Robert. În luna mai a aceluiaşi an, era pregătit pentru o nouă misiune în Franţa. A fost paraşutat cu ordinul expres de a arunca în aer marea fabrică de muniţii şi armament de la Saint Médard, lângă Bordeaux.
Misiunea a primit numele de cod "Soarele", iar La Rochefoucauld a reuşit să se infiltreze în fabrică, îmbrăcat ca un simplu muncitor. Timp de patru zile, spionul-sabotor cu origini nobile a reuşit să introducă în fabrică peste 40 kilograme de explozibili, ascunşi în pâini scobite în interior şi în încălţăminte specială. Pe data de 20 mai, contele a reuşit să seteze explozia şi să părăsească fabrica pe bicicletă. Exploziile care au urmat s-au auzit de la distanţa de câţiva kilometri. După ce a trimis un raport la Londra şi a primit felicitările de rigoare, şi-a sărbătorit îndeplinirea misiunii cu câteva sticle de cognac, golite în compania membrilor Rezistenţei locale.
Dar misiunile continuau să curgă. Călare pe o bicicletă, s-a îndreptat spre Bordeaux, pentru a intra în contact cu cei care trebuiau să-i aranjeze întoarcerea în Anglia. Din nefericire, a ajuns la un punct de control amplasat în faţa unui drum blocat. Acolo a fost luat prizonier din nou şi întemniţat la închisoarea Fort du Hâ, care data din secolul al XVI-lea.
La interogatoriu, contele a declarat că se plimba, după ce avusese o întâlnire romantică. Nu a fost crezut. Închis în celulă, contele începuse să aibă gânduri negre. Mintea sa fugea tot mai des la capsula de cianură ascunsă în tocul unui pantof, măsură ultimativă pe care o avea orice agent al unui serviciu secret capturat în timpul unei misiuni în teritoriul inamic.
Totuşi, a avut într-un final gândul cel bun. A mimat o criză epileptică, iar când gardianul a deschis uşa celulei, l-a lovit pe acesta în cap cu un picior smuls de la masă. Ca să fie sigur, i-a rupt mai apoi gâtul... ("Mulţumesc lui Dumnezeu pentru antrenamentele nemiloase, dar atât de eficiente"), nota contele în memoriile sale.
După ce s-a îmbrăcat cu o uniformă germană, contele a pătruns în camera gărzilor, unde i-a executat cu un pistol pe ceilalţi doi gardieni germani. După care a părăsit închisoarea şi a intrat în contact cu cineva din Rezistenţă. Ajuns la adăpostul relativ al unei case conspirative, vede însă că nu îşi poate continua deplasările. Germanii dublaseră numărul patrulelor mobile şi al punctelor de control. Din fericire, descoperă că bărbatul care-i oferise refugiul temporar avea o soră călugăriţă la o mănăstire din apropiere. Se deghizează, aşadar, în măicuţă şi reuşeşte să se strecoare din oraş. Îl contactează apoi pe Robert Landes, un agent britanic al cărui nume de cod era Aristide. Spera ca acesta să-l ajute să ajungă în Anglia. Cu toate acestea, ordinele lui Aristide erau acelea de a se ascunde în continuare. Ziua Z era încă departe...
S-a deghizat o vreme în tăietor de lemne, dar s-a plictisit şi s-a alăturat unui grup din Rezistenţa locală. A fost arestat încă o dată. Pe când era transportat la un punct de legătură german, convoiul în care se afla a fost mitraliat de membrii Rezistenţei porniţi să-l elibereze. A scăpat din nou ca prin minune.
În luna august 1944, germanii s-au retras din Bordeaux, iar eroul spion s-a alăturat grupului Charly din cadrul Rezistenţei, ocupându-se de hărţuirea continuă a celor rămaşi în liniile germane. Într-o noapte, a mai trecut o dată milimetric pe lângă moarte. A deschis uşa unei clădiri abandonate în acelaşi timp cu un soldat german. În întunericul nopţii, cei doi au tras instinctiv câte patru gloanţe, unul asupra celuilalt. Nici unul nu l-a nimerit pe celălalt. Zeiţa Fortuna nu-l părăsise nici de astă dată.
rezistenta franceza
Fotografie de epocă cu un luptător din cadrul Rezistenţei

Libertatea este marea mea plăcere!
Ultima sa misiune în spatele liniilor germane a avut loc în luna aprilie a anului 1945, când a condus un atac de noapte asupra unei cazemate din Saint Vivien-de-Médoc, pe coasta de vest a Franţei, lângă gurile de vărsare ale râului Gironde. Vâslind în noapte, contele s-a apropiat de cazemată şi l-a ucis pe soldatul care stătea de gardă. A aruncat câteva grenade în interiorul fortificaţiei şi i-a determinat astfel pe germani să se retragă spre ultima lor poziţie defensivă din apropiere de Verdon-sur-Mer.
Din nefericire pentru el, contele nu a putut să se bucure pe deplin de victoria Aliaţilor. Pe data de 19 aprilie 1945, a fost rănit serios la un genunchi, în urma exploziei unei mine. Totuşi, în luna august, se refăcuse deja şi se întâlnea cu membrii familiei sale la Villeneuve.
După încă o lună, a avut parte de unul dintre cel mai hazlii momente din viaţa sa. Mareşalul sovietic Jukov i-a invitat la Berlin în cadrul unei petreceri pe generalul Roger Noiret şi pe contele de La Rochefoucauld. După ce i-a stâlcit numele, zicându-i La Rochezhukov, mareşalul rus, cunoscut pentru pasiunea sa pentru vodcă, l-a sărutat zgomotos pe spionul franzcez. Direct pe gură...
Contele a fost demobilizat în anul 1946, cu rangul de căpitan. Dar a fost recrutat imediat în cadrul serviciilor secrete franceze. Experienţa sa era absolut necesară antrenării agenţilor din aceste servicii. După o perioadă de pregătiri lângă Orléans, contele s-a oferit ca voluntar pentru o misiune în Indochina, fiind numit la conducerea trupelor de comando care acţionau contra forţelor Viet Minh. Doar că metodele sale de luptă au fost considerate unele extreme de către generalii francezi. În consecinţă, după cinci luni de serviciu militar, s-a întors în Franţa. Viaţa de civil i s-a părut teribil de plictisitoare. A decis să călătorească pentru trei ani în Camerun, după care a stat alţi doi ani în Venezuela.
insigna trupelor franceze din indochina
Emblema trupelor de comando franceze din Indochina
S-a întors pentru a lupta alături de trupele franceze de comando în timpul asalturilor asupra Canalului Suez din anul 1956. A fost paraşutat în Sinai, dar conflictul a încetat înainte ca el să ajungă să lupte. Pe baza popularităţii sale, contele a fost primar al localităţii Ouzouer-sur-Trézée. A stat pe scaunul de primar neîntrerupt din anul 1966 până în 1996. În anul 1997, s-a întors în Bordeaux ca martor în procesul lui Maurice Papon, un oficial al guvernului de la Vichy, acuzat de deportarea a circa 1.600 evrei. În apărarea sa, Papon a declarat că în acea perioadă era un membru al Rezistenţei, fapt dovedit şi de mărturia contelui Robert de La Rouchefoucauld.
contele Robert de La Rochefoucauld:
Una dintre ultimele fotografii în viaţă ale "Contelui Comando"
Memoriile sale au fost grupate într-o carte intitulată "La liberté c'est mon plaisir", volum care a apărut în anul 2002.
Pe data de 8 mai 2012, contele-spion-patriot a decedat, la vârsta de 88 ani. Viaţa şi aventurile sale merită oricând ecranizate.

joi, 12 iulie 2012

Numai basistii posteaza pe net ???




Poate este cam exagerat titlul dar este un dram de adevar.
Mai ales acum cand  este nevoie de un om cu vointa de fier, nu un papa lapte care a plecat la Inalta Poarta  de unde a venit cu  ordinele ei. Dar ce suntem noi? Niste prosti  care, suntem reprezentati de cine nu trebuie. Macar sa nu fi schimbat  orientarea  privind referendumul. Trebuia sa ramana ca cel din 2007, nu din apr.2012 conform vointei lui T.B. pentru a-si crea o centura de siguranta  impotriva demiterii lui, indiferent ce ar face. Si a profitat din  plin  si-a facut mendrele cum a vrut cu Romania si locuitorii ei. Este un fricos, nu este barbat, nu este decat un BANDIT !
Nu am incredere in Ponta, este un papa lapte care ar fi fost bun daca situatia din Romania era asezata pe un  fagas bun.
Pentru aceste vremuri nu este de bun augur un molatec.
Daca Referendumul nu iese asa cum vor romanii eu pe el si pe Somnorila dau vina. Sa nu cumva sa-i bage T. B.la racoare(pentru tentativa de lovitura de stat), in locul lui si bandei lui. Asa ar merita  ca sa le fie invatatura de minte. Numai poporul prin masiva prezentare la vot ii mai poate scapa de banditii lui T.B.
Continui sa spun ca nadejdea este in tineri patrioti.
Dar sa trecem deocamdata acest mare HOP si pe urma vom vedea cum mai evolueaza lucrurile.
Poate apar  forte politice noi pana la alegerile din toamna.

miercuri, 11 iulie 2012

MINERIADA IN SPANIA !


MINERIADA made in SPAIN (FOTO+VIDEO)

autor: FrontPress 11.07.2012
Minerii spanioli nu se lasă. Dacă de săptămâni întregi – de când protestează – guvernul nu-i bagă în seamă, ei s-au hotărât să facă un “marş negru”, potrivit Jurnalului TVR. 
Minerii spanioli au mers pe jos până la Madrid, să-şi spună păsul chiar din centrul capitalei. Executivul refuză deocamdată să-şi schimbe deciziile şi va tăia multe dintre subvenţiile acordate până acum sectorului minier.
După ce s-au bătut cu forţele de ordine şi au blocat şosele şi căi ferate, săptămâni la rând, minerii spanioli au decis să o ia la pas către Madrid ca să bată la uşa guvernului.
Peste 200 de mineri au mers pe jos 400 de kilometri. Marşul negru, cum a fost numită acţiunea minerilor, a început în 22 iunie şi cele două coloane de protestatari au ajuns deja în preajma capitalei. Marţi seara vor pătrunde în Madrid până în Puerta del Sol, având asupra lor şi lanternele lor de miner. Miercuri, marşul minerilor se va încheia în faţa ministerului Industriei unde sunt aşteptaţi peste 25.000 de sindicalişti care vor veni cu autobuzele. Minerilor li se vor alătura şi funcţionari publici precum şi membri ai Mişcării Indignaţilor 15Mai.
Pentru minerii din nordul Spaniei, reducerea cu 63% a subvenţiilor care se acordau exploatării cărbunelui este o lovitură fatală.
Ei susţin că reducerea fondurilor cu 200 de milioane de euro va afecta peste 300.000 de persoane şi multe mine se vor închide, în timp ce regiuni întregi vor suferi o scădere puternică a activităţii economice.
Guvernul nu s-a aratat încă dispus să le dea mai mulţi bani minerilor, iar ministrul Industriei din Spania, Jose Manuel Soria, a spus că industria mineritului este în continuare cea care primeşte cel mai mare buget. O corespondenţă TVR Info de la Madrid, semnată Felix Damian
 

marți, 10 iulie 2012

Pe bani publici


PE BANI PUBLICI. Extremistii de la HVIM se duc in Ungaria la un festival revizionist cu microbuzul Primariei Targu Secuiesc!

autor: FrontPress 10.07.2012
Membrii organizației extremiste maghiare ”Mișcarea tinerilor din cele 64 de comitate – HVIM” (cele 64 de comitate ale Ungariei Mari) din Târgu Secuiesc au făcut o tradiție din a merge în fiecare an în Ungaria, la festivalul revizionist ”Insula ungară”, care este un festival similar ”Insulei Secuiești” care s-a desfășurat în perioada 28-30 iunie a.c. la Catrușa, lângă Târgu Secuiesc, fiind finanțat de către Primăria Târgu Secuiesc.
Festivalul ungar se va desfășura în perioada 12-15 iulie la Veroce, lângă Budapesta (http://magyarsziget.hu) și are printre invitați formația de muzică rock Karpatia, care la Târgu Secuiesc scanda faptul că ”Ardealul nu e România”.
Surse din Primăria Târgu Secuiesc spun însă că tot o tradiție a devenit și faptul că membrii organizației HVIM se deplasează în Ungaria cu microbuzul Primăriei Târgu Secuiesc și deci, din nou, pe bani publici.
Este binecunoscut faptul că fostul primar, PCM-istul Racz Karoly, era un susținător puternic al organizațiilor extremiste maghiare însă cei care se așteptau la o schimbare a atitudinii la Primăria Târgu Secuiesc se înșeală întrucât noul primar, UDMR-istul Bokor Tibor, nu pare să aibe absolut nicio problemă în a continua sprijinirea din bani publici a organizațiilor extremiste maghiare care susțin revizionismul maghiar și care militează pentru autonomia pe criterii etnice a maghiarilor din Covasna, Harghita și Mureș.
Deși s-a schimbat conducerea Primăriei Târgu Secuiesc și în ciuda imensului scandal mediatic iscat in jurul festivalului revizionist ”Insula Secuiască” finanțat de Primăria Târgu Secuiesc, primarul Bokor Tibor nu pare sa aibe vreo problemă în a-i susține pe extremiștii de la HVIM, punându-le la dispoziție microbuzul primăriei pentru a se deplasa la festivalul de la Budapesta. De Dan Tanasa
 

luni, 9 iulie 2012

Platon (427 iHd-347 iHd)



Platon:" Cel care refuza sa intre in politica,tot timpul va fi condus de cei inferiori”
Asa ca INAINTE FRATILOR !

Un  exemplu doar : la una dintre Antene(3), din  spirit masochist  a fost chemat un  tanar politician corupt, cu nume de bou care la fiecare 2 cuvinte arunca buza de jos in partea stanga in scarba , o scarba demna numai la vederea unui caine care practica defecarea intr-un parc public.  Ceilalti invitati  nu pot sa intrerupa aceasta mitraliera defecta, care  improasca cu cacat totul  aruncand  buza  mereu in scarba superioara. Ce trebuiesc aduse aceste  animale  la un  post important si vizualizat  de cei  cu capul pe umeri(imi place sa cred), numai pentru a arata echidistanta in  politica? Pentru ce ? Pentru a altera discernamantul atata cat este  el??? Pentru a ne scarbi, ca doar mai uitasem de acest BOU, ca se ascunsese  fiind patat cu cacat, ca gata acum a si scos capul de vipera si dai si scuipa in toate partile.
Nu este singurul exemplu dat la un  post ramas singur sa lupte pe metereze dar,  vad ca i-au scazut energiile. Nu mai spun  de cele 2 Realitati  mai ales cea noua, care  prin  pupincurism te lasa paf.
 Poate am devenit eu mai pretentioasa, mai radicala  si acum s-a creat o distanta, insa  nu este de bun  augur  a fi adusi fostii, care continua sa ne spuna aceleasi blestematii spurcate de pe sticla  tev.de stiri.
La acesti nemernici, nici cu un glont dum-dum nu le scoti din cap poezile mincinoase pline de rautate.
Sunt asa de constipati in prostia lor, incat nici cu picamartul nu reusesti sa faci o cat de mica gaura in cimentul chiurului lor, sa scape macar un mic part. Sa nu mai apara ca ne fac greata, sa se duca in desert cu diareea lor verbala si acolo sa le ramana oasele. Pentru asta sunt chemate televiziunile, nu sa ne puna in  fata  grotestul acestor mizerabili.

duminică, 8 iulie 2012

Bancuri.... dragalase....



Domnule, a venit un om de la garajul auto. Spune să achitaţi reparaţiile, adica 3.800 euro, soţia dv. a fost azi cu maşina acolo.
- 3.800 euro?! Dar ce s-a reparat la maşină?
- Nu de maşină e vorba ci de reparaţiile garajului...
 
Daca intr-un grup de 40 de persoane doua se gandesc la sex si restul la mancare... este nunta.
Daca intr-un grup de 40 de persoane toate se gandesc la mancare si niciuna la sex... este parastas.
Daca intr-un grup de 40 de persoane toate se gandesc la sex si niciuna la mancare... este "team building"
 
Va spun o treaba... Nu-i atat de dificil sa gasesti femeia visurilor tale. Dificil e s-o ascunzi de nevasta!
 
- Este clar ca cei mai prosti barbati au intotdeauna cele mai frumoase sotii, spune sotul sotiei sale.
- Vai, draga, dar ma flatezi cu complimentele tale, i-a raspuns zambind sotia.
 
Un barbat suna la pompieri si zice speriat:
- Domnule soacra mea vrea sa se arunce de la etaj!!
- Si care e problema?
- Nu se deschide fereastra!!!
 
Discutie in plin act sexual...
(EA) - Tu semeni cu un celular !
(EL mandru zice): - Vibrez mult?
(EA): - Nu asta... La tine la fel ca la celular... cand intri in tunel iti cade semnalul !

sâmbătă, 7 iulie 2012

Bancuri....



Plictiseala
Ion si Marie stau in pat.
Ion e plictisit, Maria are chef de ceva actiune:
- Ioane, pun pariu ca nu ma gasesti sub cearceaf !
- Da' pui pariu ca nici nu te caut ?


Arta fotografica
- Ma, Vasile? Tu ai poze cu nevasta-ta goala ?
- Nu, ma, n-am !
- Cumperi ? 



Tiganul aduna vreascuri pe brat, la un moment dat apare padurarul si il intreaba :
- Ce faci ma iar ai venit la furat de lemne ?
- Nu domnule, le adun pentru iepuri .
- Ce ma iepurii tai mananca lemne ??
- Eh, daca nu le mananca le bag pe foc. 

De-a popa prostul !



Ceea ce nu au observat  ziaristii si comentatorii politici este urmatorul lucru.
 Dupa nervozitatea din Parlamentul Romaniei cu iesirile afara ale Presedintelui(fost)  si luarile de cuvant slabute fara nici un fel de sclipire, dupa ce s-a votat a venit  mai  inveninat si cu tupeu. Le spunea guvernantilor actuali sa aiba grija de tara si sa respecte legea. SIC !
 Dar eu cunoscatoare asa cum am mai spus  si acum cativa ani si am fost cenzurata, am observat ca  fostul prim om in stat care continua sa spuna ca este seful statului, era bine abtiguit cu aghiasma de  foarte multe zeci de grade.
  Fata lui cea buhaita si rosie ca un gogosar, tupeul obraznic si inconstient il dadea de gol.
 Acum nu stiu ce sa cred ? Ori ziaristii si comentatotii  dand dovada de delicatete nu a vrut sa puna punctul pe I sau, cum a spus cineva  seara  ca nu este inca constient de ce urmeaza(poate chiar puscaria), caci hahaiala aia  contagioasa nu era a buna si arata ca a depasit ratia de ? cate sticle de  tarie si  parca zbura, chiar dadea sfaturi intelepte. :)))
Ca este inconstient este clar altfel, nu spunea  ca pleaca in weekend ca pe un ultim  trofeu obtinut in bataie de joc pe banii nostrii. Faptul ca nu poate pleca de la Cotroceni,  urmand sambata si duminica, deci amanarea plecarii fiind pe luni :((( ii dadea o satisfactie draceasca.
 Bautura vorbeste in locul lui, spunand ca a respectat si  Constitutia si  nu a facut decat a vorbit nu a facut fapte :((( Si ca a fost suparat ca a taiat salariile si a impozitat pensiile. Dar a salvat tara si pentru asta multumeste romanilor ca au fost intelergatori :))) SIC !!!
In  orice caz, avand in vedere ca propaganda cu epoleti basista lucreaza si in  tara si peste hotare prin dezinformare, trebuie grabita stabilitatea in  tara si inceperea cu forta a  dregerii  catastrofelor de toate felurile facute de  haita asta de lupi flamanzi.
Denigrarea tarii in aceste momente ne face cel mai mare rau ca, ne  stopeaza  toate avantajele de care am putea beneficia. Normal ar fi ca tarile UE in aceasta situatie, sa ne ajute nu sa ne intoarca spatele.
Acum in ultimul ceas, al 13-lea, s-au trezit si mamaligile  de acum de la guvernare si si-au zis ca nu mai este de stat  cu burta la soare, intr-o perpetua luna de miere asteptand vacanta. Gata cu vacanta ca,  Basescu nu are vacanta sau este mereu in  vacanta si mai  aprinde cate un fitil la cocteilul Molotov.
Sa le dea  Domnul gandul cel bun, de a se apuca de treaba ! Ca de stat  au stat cat pentru  urmasii lor pe 3 generatii.
 Gata sa-i vedem la treaba, sa organizele bine referendumul si sa  contracareze  reclama negativa a publicatiilor straine contra Romaniei, ca nu ei sufera ci, noi suferim  nemeritat.
Si sa  continue   chemarea in justitie a hotilor de tara.
Astea sunt urgentele pe  perioada vacantei. Apoi  in  functie de necesitati,  inainte cu toate  moroarele statului de drept pornite, pana la priponirea BANDITILOR si recupererea banilor  miliardelor de euro, care se mai pot recupera !!!