joi, 31 mai 2012

Un banc... sec....


Scufita Rosie leagana cosuletul in manuta mergind vioaie si vesela spre bunicuta. La un moment dat o voce groasa si cam infundata din tufis: - Stai pe loc, sunt lupul fioros, ce-ai in cosulet? - Ia, niste placinta de mere pentru bunicuta, ca-i bolnava. Vocea, cu rasuflarea intretaiata: - Bine, bine, si-altceva? - Pai, niste dulceata de mure, facuta de mine. Vocea geme dureros: - Lasa, lasa, si-altceva ce mai ai? - Aoleu, nu mai am nimic adica ar mai fi niste servetele de hirtie. Vocea pitigaiata si scremuta. - Lasa servetelele si cara-te.
beep.ro/

miercuri, 30 mai 2012

Candidati


Cinci COLABORATORI ai SECURITATII candideaza la alegerile locale

autor: FrontPress 30.05.2012
Potrivit CNSAS, la alegerile locale din 10 iunie candidează cinci membri ai fostei Securităţi, aceştia având hotărâri judecătoreşti irevocabile de colaborare cu fostul serviciu secret comunist. Totuşi, lista nu este definitivată. Verificările candidaţilor la alegerile locale din luna iunie 2012 continuă, urmând ca rezultatele sa fie făcute publice, conform legii.
Cei cinci sunt: Mitroi Petrişor, candidat la funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Călăraşi, Muha Ioan, candidat la funcţia de primar în localitatea Dorohoi, judeţul Botoşani, Ceauşescu Ioan Aurel, candidat la funcţia de primar al localităţii Fieni, judeţul Dâmboviţa, Ciurea Marian, candidat la funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Vaslui, Ursaciuc Marius Ioan, candidat la funcţia de primar al localităţii Gura Humorului, judeţul Suceava.
Statutul de fost colaborator al serviciului secret din perioada comunistă nu le interzice celor menţionaţi şi altora ca ei să candideze la alegerile locale, cu condiţia să dezvăluie electoratului acest lucru prin declaraţii publice date pe propria răspundere. De Iulia Ioja – Ghimpele
 

luni, 28 mai 2012

Amenintarea anarhistilor





Un grup cunoscut de anarhişti italieni ameninţă cu boicotarea Jocurilor Olimpice Londra 2012, după ce şi-a asumat responsabilitatea pentru sabotarea sistemului de metrou din Bristol, informează Daily Mail. Un alt atac pentru care sunt bănuiţi tot anarhiştii de la FAI (Informal Anarchist Federation) este şi cel asupra unui sistem de comunicaţii al poliţiei din Dundry.
Mai mult, cei de la FAI au recunoscut faptul că sunt şi în spatele unui atac armat din portul oraşului Genova, din urmă cu două săptămâni. Roberto Adinolfi, directorul unei companii energetice, a fost împuşcat în genunchi de doi bărbaţi aflaţi pe motociclete.

Roberto Adinolfi, directorul împuşcat
După toate operaţiunile violente ale anarhiştilor italieni, aceştia au emis o declaraţie în care ameninţau organizarea Jocurilor Olimpice.
“Într-un Regat Unit al controlului şi al domesticirii, noi suntem ”acei oameni nepatrioţi” care consideră că Jocurile Olimpice 2012 sunt foarte ofensive. Nu avem nicio reţinere să folosim activitatea noastră ca să stricăm imaginea naţională a ţării şi să paralizăm economia aşa cum putem. Pentru că pur şi simplu, noi nu vrem turişti bogaţi, noi vrem un război civil”, se arată în documentul publicat.

Cu toate acestea, autorităţile britanice au anunţat că securitatea la Jocurile Olimpice va fi asigurată atât pe plan terestru şi fluvial (pe Tamisa), cât şi aerian, mai multe trupe de militari fiind armate, iar costul total fiind de peste 1,25 miliard de euro.
Aceste operaţiuni de securitate au fost gândite pentru a proteja JO 2012 de un posibil atac al organizaţiei teroriste Al-Qaida şi nu de ameninţările celor de la FAI. Grupul de anarhişti a avertizat şi cu alte atacuri asupra liderilor industriei nucleare, pentru a preveni alte dezastre precum cel de la Fukushima, Japonia. http://www.gandul.info

duminică, 27 mai 2012

MARS CU PROTESTE


Mars pe strazile capitalei cu portrete ale eroilor anticomunisti, majoritatea legionari (FOTO)

autor: FrontPress 27.05.2012
Asociaţia Totul Pentru Ţară a organizat joi, cu ocazia Înălţării Domnului şi a Zilei Eroilor, un marş inedit pe străzile capitalei în cinstea tuturor deţinuţilor politici, martiri şi luptători pentru libertatea şi demnitatea Neamului Românesc şi a Bisericii strămoşeşti.
Cei circa 40 de participanţi s-au întâlnit pe Calea Victoriei, în părculeţul de lânga Biserica Kretzulescu, de unde au pornit într-un marş al tăcerii, purtând drapele tricolore şi portrete cu mai mulţi eroi aticomunişti, precum Corneliu Zelea Codreanu, Ioan Ioanolide, Bănică Dobre, Pr.Ilie Cleopa, Valeriu Gafencu, Elisabeta Rizea, Ion Moţa, Gheorghe Clime, Alexandru Cantacuzino, Vasile Marin şi mulţi alţii. Punctul terminus al acţiunii a fost Biserica Sfântul Ilie Gorgani unde manifestarea s-a încheiat cu câteva alocuţiuni şi o rugăciune. Sursa: FrontPress.ro
 

Ne punem poalele in cap inainte de a ajunge la rau



Aceasta este fraza care ne reprezinta  alaturi de "A ne  imbata cu apa rece".
Aceasta atitudine ne caracterizeaza. De nenumarate ori consideram ca, daca in sufletul nostru ne dorim cu ardoare ca reprezentantii nostrii sa castige orice competitie ca, ei sunt cei mai buni si  prezenta lor la acele competitii este numai de complezenta pentru a arata respect publicului, gata  reusita cu Magna Cum Laude este  ca si asigurata.
Dar de cate ori nu ne-am  inselat si pentru ca am cazut din varful copacului, direct in chiur si ne va durea noada  mult timp, cu atat  supararea este mai mare.
Dupa acest dus rece ca ghiata, urmeaza  analizarea cu despicarea firului in 4 ca, cu este chiar asa,   conationalul nostru avea sanse dar a fost  nedreptatit, sau ca sortii i-au fost impotriva.
Numai acum  inainte de meciul de box intre Bute si Froch,  ni s-a explicat ca acel mititel  obraznic de englez care nu mai are de trait decat pana in sec. 1 a primului  gong:)) Il si vedeam apucat de nadragi de catre Bute si aruncat peste toti spectatorii si aruncat afara pe usa  ramasa special deschisa, ca sa nu se raneasca. SI....? Ce a urmat ???
 Sau de naprasnica noastra Mandinga favorita nr.1 care  nu avea ce cauta intre nulitatile cu care concura !!!
Si...... ?
Nu era mai bine sa fim mai modesti in aprecieri si sa nu inflamam imaginatia romanilor care prin aceste excrescente ale  pozitivismului se considera  patrioti?  Sa fim a cata oara este nevoie,  modesti si cu bun simt.
De pe vremea dinainte de 1989, au ramas aceste  recrudescernte ca noi suntem buricul pamantului.
Nu neg ca nu se fac malverxatiuni si poate nu in totalitate cei care castiga sunt merituosi 100 %, dar nu este mai bine sa nu ne punem poatele in cap inainte de a trece raul, pentru  ca infringerea  cu dreptate sau nu, sa fie la fel de usturatoare?
La sfarsitul unui meci de fotbal, se comenteaza ca  asa si asa  dar  rezultatul conteaza, scorul si nu ce s-a intamplat cu portarul sau alt jucator care nu a fost pe faza.
Acum se incinge imaginatia romanilor cu alt eveniment... Dar mai bine nu vreau si eu sa pun  o caramida la acest eveniment, pentru a nu crea poate dezamagire.
Atat sper, la mai multa decenta si  stapanire de sine pana la  sfarsit.
Sau poate  face parte din  meniul care ni se baga cu sila pe gat, pentru a nu fii atenti la ce politica se invarteste in  Romania.
Si pe urma ne miram de noi legi votate si care sunt impotriva noastra, pentru a ne aduce la  situatia de un popor taras  ceea ce este mai rau ca in  genunchi. Sper ca acest articol sa fie unui moderat optimist si nu pesimist care sa induca idea ca noi romanii suntem nedreptatiti dar,.... noi nu avem nici o vina.

vineri, 25 mai 2012

Nevoia unei regenerari sufletesti


Nevoia unei regenerari sufletesti

autor: FrontPress 25.05.2012
Valorile perene ale spiritului uman se descompun văzând cu ochii sub presiunea infernală a materiei, a tehnicii, a banului – stihii care domină de la A la Z mersul lumii de azi. Omul nu mai are răgaz pentru suflet, pentru ceea ce ţine de identitatea sa, de taina persoanei sale.
Sufletul românesc nu s-a împăcat niciodată cu acest mers al lumii. A rezistat cu încăpăţânare, ori de câte ori a fost asaltat de asemenea tendinţe vătămătoare. Formele exterioare ale opoziţiei au fost diverse, în funcţie de împrejurări. S-a luptat şi pe planul politic, la nevoie s-a luptat cu arma în mână. Suflete arestate şi-au proptit rezistenţa pe puterea lăuntrică a credinţei. S-a încercat zdrobirea, mutilarea, robotizarea, altfel spus, dezumanizarea lor în malaxorul de trupuri şi de conştiinţe din temniţele iadului. Experimentul a eşuat. Chipul lui Dumnezeu din om nu poate fi distrus prin niciun fel de unealtă sau uneltire diabolică. El rămâne mereu întreg şi păstrează de-a pururi întru sine puterea de regenerare a persoanei umane, care tânjeşte după asemănarea cu Creatorul ei.
Este remarcabil faptul că, indiferent de formele şi împrejurările acestor izbucniri de demnitate românească, ele îşi trag esenţa dintr-un strat existenţial mai adânc decât cel al simplelor idei –care de multe ori degenerează în platitudini ideologice. Nu a fost şi nu este vorba de o luptă între idei şi sisteme politice, între doctrine sau moduri de organizare socială. Acestea pot fi privite cel mult ca nişte epifenomene ale unui conflict mai profund: acela dintre bine şi rău, dintre adevăr şi minciună, dintre autentic şi fals. Aici s-a dat adevărata luptă. Aceasta este natura veritabilă a energiilor pe care sufletul românesc le-a aruncat într-o bătălie dusă deopotrivă pentru conservarea şi afirmarea sa în lume.
Sunt lucruri pe care marea masă a românilor de azi nu le ştiu. Mai precis, nu au fost lăsaţi să le ştie. Totuşi, românii nu s-au lăsat niciodată « îndoctrinaţi » de ideologiile oficiale. Nici de comunism, nici de globalism. N-au aderat, pătrunşi de convingere, la propaganda de felurite culori. Poate tocmai de aceea, în cele din urmă, coloana vertebrală le-a fost frântă în mod deliberat. Au fost desfiguraţi sufleteşte, n-au mai ştiut să găsească în ei resurse pentru a rezista vertical, ca brazii, ideologiilor străine de sufletul lor. Au făcut-o doar pe un plan subtil. Cultul « subversiunii » se practică şi acum, la fel ca în trecutul totalitar, căpătând treptat dimensiuni populare. Românii încă mai tresar la acele mesaje în care îşi descoperă, ca într-o oglindă pusă în faţă, identitatea şi rostul care le este propriu. Numai că acestea vin pe o filieră « neoficială ». Faptul e într-un fel regretabil, căci denotă fractura adâncă între neam şi cei care au ajuns să-l conducă (atenţi mai degrabă la a se adapta docili la bătaia globală a vântului decât să ia veritabilul puls al neamului pe care ar trebui să-l slujească). Pe de altă parte, e totuşi benefic: abia lipsa oricărei constrângeri exterioare îi imprimă pecetea libertăţii şi a autenticului.
Vorbim aici de Dan Puric, de această adevărată cutie de rezonanţă a sufletului românesc. Actor? Scriitor? Retor? Moralist? Toate la un loc? În orice caz, asistăm la un veritabil fenomen, greu de clasificat. Cărţile lui sunt cele mai vândute, sălile unde conferenţiază de-a lungul si de-a latul ţării sunt arhipline. Românii simt puterea unui mesaj şi se strâng, strâng rândurile. Doar snobii şi dilematicii se distanţează. Fie pentru că nu vor să meargă cu acest curent (ei se pliază dealtminteri perfect curentului “oficial”), fie au reticenţe de ordin “elitist” (vezi Doamne, Dan Puric ar fi un diletant ).
Tuturor acestora, oricât ar fi de “dotaţi”, le lipseşte însă ceva fundamental. La Dan Puric, în schimb, aflăm o mare sensibilitate în a percepe la modul profund condiţia fiinţială a acestui neam. Simte unde este binele şi frumosul. Îl găseşte în ungherele cele mai ascunse ale deşertului sufletesc pe care neamul nostru îl traversează şi îl transmite şi altor români. Asemeni unei cutii de rezonanţă care amplifică manifestările cele mai subtile, descoperă sensuri şi valori acolo unde alţii nu ar percepe decât banalităţi. Faptul că românii se regăsesc pe ei înşişi în acest mesaj capătă deja contururile unui fenomen social. Asistăm poate la mugurii unei renaşteri româneşti. Posibil îndepărtată, dar întrezărită. Încă mai sunt resurse. Poporul acesta încă mai simte nevoia unei regenerări sufleteşti.
Teorii anti-globalizare se găsesc la tot pasul pe internet. Nici nu se cere un efort prea mare să le găseşti. Dar ispita ideologiilor de sens contrar nu e împărtăşită de omul de bun simţ. Majoritatea nu subscrie la aşa ceva, intuind că lumea nu poate fi salvată printr-o înşiruire de vorbe goale, unele adevărate, altele plauzibile, altele imposibil de verificat. Oamenii au însă un instinct infailibil pentru altceva. Mai sunt încă în stare să desluşească binele şi frumosul. Tăvălugului depersonalizant, Dan Puric îi opune omul frumos, omul demn, omul care ştie cine este. Acesta este discursul care are efect şi care adună la un loc, spre a-şi primeni sufletele, oameni plini de speranţă. De aşa ceva se tem cel mai mult artizanii globalismului. Ei îşi pot permite să arate cu degetul către ceea ce ei numesc “rău” – terorismul, fie el islamist sau “european” (cum am văzut recent în Norvegia) apărut, fie însă spus, ca reacţie la mersul fatal al lumii. Prin comparaţie, ei vor să apară drept “buni”. De fapt, tot ce pot face este încerce să convingă că ideologia lor e mai bună decât ideologia contrară. Atât şi nimic mai mult. Numai că în faţa unui fenomen viu şi personal li se dezvăluie întreaga nimicnicie.
“Armele” unui Dan Puric sunt cu totul altele. Conferinţele sale, cu întreaga atmosferă pe care o iradiază , revelează din plin fenomenul. Sunt calitativ altceva decât apariţiile sale gen talk-show la TV, unde nu există acel contact viu cu publicul, unde nu el impune ritmul cel mai potrivit. Aici unele din afirmaţii pot suna uneori a lozinci. De vină e criza de timp şi graba ocazională de a transmite cât mai multe idei. Deşi rar, se mai întâmplă. Adevărata măsură e dată însă în faţa audienţei, pe scenă, în faţa publicului. Aici el se află în elementul său natural. La fel, în cărţile sale. O ia de la început de tot, de la temelie. Deschide uşi, îi ia de mână şi stârneşte interes pentru cei care vor mai apoi să aprofundeze. Totul este făcut cu har şi cu talent, deopotrivă literar cât şi pedagogic.
« Ce ne-a făcut să rezistăm până acum? Poate tocmai răspunsul pe care l-am dat istoriei. Şi ce ne face să abdicăm azi într-o lume lipsită de sens? Tocmai lipsa acestui răspuns. Iar dacă istoria ne-a obligat la un continuu exerciţiu de umilinţă, dăinuirea miraculoasă a acestui popor s-a datorat unui contra-exerciţiu, şi anume, acela de verticalitate. Cu alte cuvinte, demnităţi ce nu s-au supus valului trecător dar sinistru al istoriei. Aceste demnităţi adunate au creat în timp calitatea de a fi român. Ele n-au fost salturi calitative din acumulări cantitative, ci constante ale neamului care au apărut în istorie când a fost nevoie sau au trăit subteran, ca un fenomen carstic, întreţinând de acolo, în mod neştiut, taina acestui popor. Am putea spune că această calitate raportată la valul cantităţii uriaşe ce ne-nconjoară a fost cumplit de mică dar miraculos de puternică cât să supravieţuiească şi chiar să tracteze după sine destinul unui neam. A fost, cum spunea Petre Ţuţea, cât o căruţă cu ţărani care a ţinut în şah imperii…» (Dan Puric -Războiul continuă, fragment din volumul « Fii demn ! »)
La răul sufletesc nu răspunde cu aceeaşi monedă, nu cu o propagandă de sens contrar unde îi pune explicit o oglindă în faţă, prin care-i înfierează toate amănuntele. Combaterea răului se face de pe un alt plan : cu puterea binelui şi a frumosului. Aici rezidă adevărata superioritate. Răului nu îi este spus întotdeauna pe nume, până la capăt. Oricum, nici nu e nevoie. Contrastele sugestive fac de multe ori mult mai mult, iar lumea simte diferenţa. Ideea nu este să “combatem” răul cu armele lui, ci să lucrăm pentru triumful valorilor binelui. Iată de ce e o diferenţă ca de la cer la pământ între această abordare şi cei care combat răul cu rău, cu violenţă şi terorism, făcându-l să pară prin contrast mai puţin rău, ceea ce îi convine de fapt de minune.
Un cuvânt cu adevărat ziditor dublat de un model de atitudine poate face în acest moment mult mai mult decât orice formă pripită de acţiune politică sau civică, fără o temelie suficient de solidă. Va veni poate si vremea lor, atunci când împrejurările o vor impune. Dan Puric merge pe drumul său, ascultând de sfatul dat de părintele Arsenie Papacioc (o întâlnire pe care o povesteşte plin de umor, fiind “împins de la spate” să se ducă). Dus de voie, de nevoie la părintele Arsenie, acesta l-a povăţuit că nu este momentul să se implice în asociaţii civice sau partide politice (“ce-mi vorbeşti în limbi străine!?”), ci să facă în continuare ce a făcut şi până acum. Să zidească sufleteşte, să pună cărămidă, cu credinţa că într-o bună zi va pune Dumnezeu mortarul care să întărească această lucrare de refacere a conştiinţei româneşti.
Vom vedea ce va fi. Până atunci este cert că acest neam, alcătuit din cărămizi vii, începe să simtă cum îl învăluie un liant tainic. Începem să ne percepem sufleteşte unii pe alţii, să rezonăm la fel. E doar un început.
Gândindu-ne ce rol a jucat numele de “Puric” în trecutul nostru, ajungem la istoria plină de glorie a Moldovei. Aprodul Purice şi-a făcut movilă din propriul trup, ajutându-l pe domnul Ştefan să urce în şa, continuând lupta şi biruind duşmanul.
Un gest din cele aparent mici, dar care, făcut într-o oră astrală, poate influenţa în mod hotărâtor destinul unui neam întreg. De Bogdan Munteanu – Rost Online

joi, 24 mai 2012

Abuzul de atentie medicala



Aproape zilnic mi se confirma credinta ca,  abuzul prea mare de medicamente acordate copiilor mai alees, face victime nevinovate.
Recentul caz cu un  copil de 4 ani care a fost internat pentru rosu in gat si apoi mutat la inca 3 spitale, toata aceasta sfarsindu-se cu moartea copilului.
In  anii copilariri mele , se proceda cu un  simplu ceai de musetel, lumanarica sau menta.
Daca era nevoie se inghitea  un piramidon, contra febrei . Ceaiurile multe  si inhalarea de abur  din  apa fiarta cu mustar, sau chiar sare, cu un prosop gros pe cap, iar era o reteta sigura impotriva curgerii nasului. Tinerea picioarelor in apa fierbinte (cat  rezisti) cu sare. Eu stiu aceste retete  empirice dar, cand sunt bolnava, prefer sa zac in pat de lene si nu fac nimic.:)))
In  cazul unei infectii in gat, amigdalita, se introducea un  deget in  sare obisnuita ,nici grunjoasa nici fina si se  dadea roata o singura data  cu ceva forta in  gat, pentru a sparge infectia. Apoi se mai folosea albastru de metil. Pentru tuse reteta sigura era o ceapa taiata in doua, scos putin din miez pus zahar si bagat la cuptor. Zeama aia din  ceapa cu zahar, facea minuni in 2 zile.Ca sa rupa tusea puneam intr-o batista  sare  fierbinte pe piept.
Daca aparea o plaga care nu se mai vindeca se dadea cu  violet de gentiana, evitandu-se a se da cu crema, care intretinea infectia. Totul se usca  de a doua zi. Impotriva gripei prajam cate o felie de paine pe plita si apoi razuiam cate un  catel de usturoi, dupa care beam ceai. Primeam aceste tratamente  chiar daca eram mica si erau dureroase, insa eficiente.Acum  parintii  comozi vor ceva usor si placut sau ducerea imediat la spital. Se stie ca doctoria este amara, dar trebuie luata.
Cand aveam gripa, stateam in  pat cat era nevoie  si 2-3 zile nu mergeam la scoala. In pat deliram,  vedeam numai baloturi care se rostogoleau peste mine. Asta de fiecare data. Cand imi trecea vijelia, tata imi aducea o ciocolata(de 10 lei), taia o gaina si imi dadea sa mananc o supa grasa de gaina din curte. Si asta era tot. Ma impiciorongeam imediat, fiind slabita dupa 2-3 zile de ceai baut cu forta. Dar asta nu era numai la mine acasa ci si la vecini, prieteni, colegi, era o reteta universala. Nu era  ca acum  sa  slabesti imunitatea copilului si chiar a adultului cu  ampicilina si altele, fara nici o noima.
In cazurile care nu se  dadea de capatai, se  facea un singur lucru  reusit 100 %  si acela era injectii cu penicilina. Daca o pastila acum o iei  la 6 ore, sau noaptea dormi si te scoli dimineata, cu injectia nu merge ca,  sora medicala, la noi doamna Georgescu, trecuta de 70 de ani atunci(Dumnezeu sa o ierte ca era mai buna ca 10 medici profesori de azi), cu un ac  cat degetul mijlociu si tot pe atata de gros, venea si la 12 noaptea, batea la poarta pana ieseai si gata,  durerea era imensa de nu trecea nici pana la 6 dimineata cand aparea iar.:(
Nu-ti permiteai sa nu faci injectia caci, apoi trebuia luat tratamentul de la inceput si dublu si in cazul meu mi s-au parut cele mai dureroase injectii. De durere ma tavaleam pe jos  dar,  D-na Georgescu ma astepta sa-mi treaca,  ca sa plece impacata ca sunt bine.:)
Acum strigi ca mori  si ei  nu te baga in seama nici daca ai murit.:(
Penicilina era universala si folosita in  cazurile care nu se rezolvau si pentru amigdalita si pentru anexita sau metroanexita. Nu am auzit de cineva care sa aiba intoleranta la  penicilina. Astfel de cazuri au aparut  dupa 1970.  Dar  rezistenta organismului din  cauza medicamentelor, este  mai scazuta acum ca niciodata.
 Eu nici nu auzisem de ampicilina pana nu am avut copii in anii 1970.Nici in perioada anilor 1950 cand am stat la  fratii lui tata la Piatra Neamt, nu am beneficiat de un alt tratament, dar ei aveau si reteta cu  ventuze pe spate. Si aceea era o reteta  cu rezultate excelente. Dimineata erai ca nou.
Nu sunt leacuri babesti, sunt  cai de a evita  medicamentatia care are la baza un  gand urat, acela de a stimula industria de medicamente( atunci interna) acum importate,  pentru a ne distruge rezistenta organismului la  microbi si a  devenii clienti permanenti ai medicilor si farmaciilor.
Dragii mei, prin aceste comentarii referitoare la boli usoare, tratate corect si fara implicarea cadrelor medicale si  aruncarea copilului sau adultului pentru nimic  in spital, de unde  te duci cu o  problema minora  si vi cu 10 probleme majore,  bineinteles ca daca nu vii  cu picioarele inainte si apoi dus cu dricul.
Eu sunt impotriva complicarii situatiei unui bolnav, mai ales acum cand  ingrijirea medicala este pusa pe butuci.
Sa mai lasam  sa se mai puna treburile la punct si atunci ne putem duce  sa ne punem viata in mana altora, (care nu sunt interesati de situatia noastra, ne privesc ca pe un client:))), si cu rosu in gat.:)))
Nu-mi luati in nume de rau aceste  aduceri aminte despre anii 1950-1960, pentru ca am vrut de multe ori sa scriu despre acest subiect, care poate si rezolvat acasa, fara complicatiile de la spital.
Gandul meu cel bun este pentru dvs.:)

miercuri, 23 mai 2012

Cand vezi un politician....



Un blog fără jumătăţi de măsură

Când vezi un politician, omoară-l!

Posted on 23 mai 2012
37

PSD-ul scufunda tara in datorii. La fel ca PDL-ul.

PDL a preluat România in 2008 cu o datorie de 38 miliarde euro. Si a abandonat România in primăvara lui 2012, cu o datorie de 98 miliarde euro. Adică in 3 ani si 4 luni, datoria tarii a crescut cu 60 de miliarde de euro. Este cea mai mare datorie din istorie, a statului român. Pe ce s-au dus acești bani? In ordinea mărimii: pe pensii, salarii bugetari si spăgi.
Este creșterea datoriei, buna sau rea? Pai asta o s-o simțiți pe pielea voastră, dragi români: in prețul pâinii, al gazelor, al electricității, al căldurii. De fapt, o simțiți deja, de când a venit ultima factura la întreținere: iar asta e doar începutul. Dezastrul economiei românești e mult mai adânc.
Iată ce ziceau băieții din USL despre împrumuturile demente ale PDL-ului:
  • Victor Ponta: “Acești oameni (adică PDL) ipotechează viitorul românilor, al copiilor noștri.” “Cum e posibil sa prezinți un împrumut guvernamental drept o mare victorie?”.
  • Crin Antonescu: “singura măsura importanta pe care președintele si Guvernul sau au luat-o a fost decizia contractării unui împrumut de la FMI…un Guvern lipsit de soluții, care in afară de propaganda si de discursuri populiste nu poate oferi nimic in aceasta situație de criza economica României”
  • Olguța Vasilescu: “aceste împrumuturi sunt destinate plătirii lucrărilor efectuate de clientela politica a PD-L”În alte vremuri, oameni ca el (adică premierul Ungureanu) erau împuşcaţi pentru înaltă trădare”.
In aprilie, USL își lansa viziunea de guvernare, in care promitea: 1 milion de locuri de munca (hahaha!), scăderea CAS si a TVA, 1.200 de kilometri de autostrada (hahahaha!) si…”plafonarea împrumuturilor guvernamentale pe piața interna. De asemenea, contractarea unor împrumuturi externe nu se va mai face decât pentru investiții”.
Promisiunile USL sunt de tot rasul; in schimb decizia de a opri împrumuturile guvernamentale e perfect realizabila si foarte curajoasa. Dar iată ce s-a întâmplat in realitate.
Victor Ponta își mănâncă propriul rahat!

După nici trei săptămâni însa, Victor Ponta ajunsese la guvernare (spre marea lui surpriza). Iar pe 16 mai a anunțat fericit:
“Am o veste buna: Am avut o întâlnire cu reprezentanții Băncii Mondiale. Mâine, in ședința de guvern, vom aproba documentele necesare pentru un acord special – cea mai mare linie de credit pe care BM a acordat-o vreodată României – un miliard de euro la dispoziția României pentru orice fel de necesitați, in plus fata de ce FMI pusese la dispoziție”.
Adică alt împrumut, nenorocitule? Alta “victorie” a guvernului? Si nu pentru investiții, cum ați promis acum trei săptămâni: ci pentru consum! Pai ați uitat așa repede de subminarea economiei naționale? Ați uitat așa repede de înalta trădare?
De fapt, nu numai PDL-iștii sunt trădători de țară. Nu numai PDL-iștii trebuie împușcați: ci voi toți, la grămada! In aceeași dimineața, in aceeași piața, cu același pluton de execuție.
Dar n-o sa fiți împușcați, ca românii n-au arme (încă!). Însă nici o grijă, e tara plina de cuțite si topoare: asta va așteaptă! Abatorul.
Un miliard de euro e egal cu zero.

Din punct de vedere economic, pentru bugetul României, un miliard de euro nu înseamnă nimic. Nici măcar nu acoperă pensiile pe o luna. Așa ca, ce a câștigat Victor Ponta cu acest împrumut? Nimic. Marea viziune multianuala a USL s-a transformat intr-o lupta disperata de a mai acoperi cheltuielile, câteva zile.
Ponta avea dreptate: sa prezinți orice împrumut drept o victorie naționala este intr-adevăr o prostie. Dar sa prezinți drept victorie un împrumut de numai 1 miliard de euro, este cea mai clara dovada de disperare.
România e in pragul falimentului.

Doar 9 parlamentari PDL au votat contra moțiunii de cenzura. 9! Restul, au primit evident indicații sa nu voteze. De ce a vrut Traian Băsescu sa-l vadă pe Ponta prim ministru?
Uite de-aia: pentru ca România, ca si Grecia, e în pragul încetării plaților. Iar Traian Băsescu n-a vrut sa fie el, cel care face declarația oficiala.
Si nu e vorba numai de plata datoriilor externe: ci mai ales de pensii si de salariile bugetarilor. De aia concediază Ponta o mie de oameni de la Posta Româna: ca nu mai are cu ce sa-i plătească! De aia e așa de bucuros ca a făcut rost de un mezelic de un miliard de euro! Numai ca bucuria lui va fi de scurta durata. Va amintiți când spuneau băieții de la USL ca violentele de asta iarna sunt doar începutul? Pai aveau dreptate!
Băncile străine te sugruma politicos, daca nu le plătești datoriile: prin înghețarea creditului. In schimb cerșetorii ăștia, obișnuiți sa trăiască din pomana de la buget (pensionari, funcționari publici, securiști); ăștia n-or sa fie deloc politicoși! Ăștia nu-ti îngheață creditul, dar iți crapă capul cu toporul.
Statul social va fi distrus chiar de către asistații lui. Nu de patroni, nu de bănci, nu de “capitaliștii exploatatori”. Patronii si băncile iți taie doar robinetul cu bani: adică nu mai plătesc taxe si nu te mai împrumuta. Dar rareori își murdăresc ei personal mâinile. In schimb, cerșetorii tai, ăia de le-ai promis milioane de locuri de munca si bani fără număr, ăia n-au nici o jena și nici n-or sa te ierte. Tocmai ăia or sa-si scalde mâinile in sângele tău, comunistule.
Iar de meritat, o meriți din plin!
Citește si:
PDL sa plece. Iar PSD si PNL sa nu mai vina.
http://capitalismpepaine.wordpress.com/ 

Colonistii trag


Colonisti israelieni trag asupra palestinienilor, in timp ce soldatii asista pasiv (VIDEO)

autor: FrontPress 23.05.2012
Armata israeliana a anuntat luni ca a deschis o ancheta dupa publicarea a doua inregistrari video in care cativa colonisti deschid focul impotriva unor palestinieni iar soldatii israelieni urmaresc scena fara sa aiba nicio reactie, scrie AFP.
Incidentul s-a derulat sambata dupa-amiaza, in cadrul unei confruntari dintre colonistii din Yitzhar si locuitorii palestinieni din satul Assira al-Qibliya, in nordul Cisiordaniei.
Imaginile, inregistrate de un militant al organizatiei israeliene de aparare a drepturilor omului B’Tselem, arata cum mai multi palestinieni care aruncau cu pietre sunt vizati de tirurile colonistilor, in prezenta a cel putin trei soldati.
Armata a afirmat ca militarii au sosit la fata locului pentru a stopa incidentele. “In cadrul acelor ciocniri, s-a recurs la arme de foc, o ancheta a fost deschisa”, se arata intr-un comunicat al armatei. “Se pare ca imaginile in discutie nu reflecta incidentul in totalitatea sa”, precizeaza armata, fara a oferi alte explicatii.
Intr-una dintre aceste inregistrari se pot vedea doi colonisti tragand cu pusti de asalt M16 in directia unui palestinian care arunca cu pietre si care se prabuseste la pamant, parand a fi atins la cap de un glont.
In a doua inregistrare, filmata din alt unchi, un al treilea colonist trage cu un pistol spre palestinieni in timp ce trei soldati se afla in apropiere, fara a interveni.
B’Tselem a depus plangere la politie, cerand sanctionarea colonistilor, si la politia militara, pentru a cere deschiderea unei anchete asupra “nerespectarii de catre soldati a obligatiei lor de a-i proteja pe palestinieni fata de violentele colonistilor”. De pe HotNews

luni, 21 mai 2012

Bancuri....



Meci de fotbal Romania - Rusia. Castiga Romania.
Se primeste o telegrama de la rusi:
Ati castigat! Stop. Felicitari! Stop. Petrol. Stop. Gaze. Stop
.
Un tip aduce automobilul sau intr-o statie de reparatii auto
Mecanicul se uita la ea, se scarpina la ceafa. Tipul:
- Sotia mea, in plina viteza s-a lovit de un stalp.
Mecanicul:
- De cate ori?
- Care este cea mai tare valuta? intreaba invatatoarea?
- Euro, dolar, lira sterlina! striga elevii. - Ciocanul libanez! zice Bula. - Ce??? Nici nu exista asa ceva, de unde ai auzit asa ceva? intreaba invatatoarea.
- Pai a zis sora-mea ca daca libanezul ii mai da doua ciocane, isi ia apartament!

Sunt profund dezgustata



Foto: un arian nervos.:)))

Sunt profund dezgustata de curvasaria politica la nivel international.
Circul acesta  dublat de pudibonderie ca, sa nu se discute despre nationalism nu fac altceva decat  ca ascund  gunoiul sub covor.
 Tot timpul tinandu-se batista pe tambal, nu fac decat sa fiarba sufletele patriotilor, cei care vor sa afirme tuturor  nationaliatatile lor. Stim cu totii de ce  s-au strangulat, aceste  perioade de descarusare a nationalismului.
Descatusarea s-a facut in mod violent si cu pierderi de milioane de vieti omenesti si de schimbare a cursului politic si social in toate tarile europene.
De ce nu se  iau lucrurile  cinstit ca, sa nu zic abrupt.?  Ne este rusine ca suntem patrioti si ne iubim tara? Ne plac vanzatorii de tara, tradatorii,  sa-i lasam in mod perfid sa  ne vanda ca sclavi  si noi sa stam linistiti si sa ingurgitam toate cacaturile lor?
Apelurile la moderatie in exprimarea gandurilor nu a dus decat, la  alunecarea noastra pe topoganul istoriei, pana am ajuns in mocirla. Si acum cand partidele si miscarile nationaliste isi  fac  tot mai prezenta existenta, tocmai acum sunt puse la zid! Daca nu eram lasi, nu se ajungea la radicalizarea societatii. Daca nu  eram  prostiti cu buna stiinta si nu lasam  sa fim  luati  ca o multime, fara nici  un dram de minte, nu se ajungea la radicalizarea miscarilor si partidelor de dreaptra.
Dupa cum se stie , daca nu vor fi scoase cu bisturiul  bubuoaiele pline cu puroi ale societatii  Europei si a Romaniei, nu se va putea inainta si explozia sociala va fi inevitabila caci,  clocotul din oala sociala este tinut sub capac. Si cand  va arunca capacul in sus presiunea, ne va improsca pe toti si atunci in graba mare, nu se va putea face alegerea corecta.
Inca odata imi este scarba de curvasaraia internationala din politica interesata.
Cei  mai mari in finante, in masonerie,  vor sa fim  o gloata fara  noima, care nu vom sti cine suntem si de unde venim.
Vedeti ca ungurii spun ca ei sunt  urmasii lui Adam si Eva si  ca ei vorbeau ungureste.

Discutiile de acum de la tv., ca suntem  primii arieni si din noi au aparut grecii si romanii,  cred ca  vor sa ne redea demnitatea chiar daca nu este asa. Sa ne dea un impuls.
Acum mai mult ca oricand fiecare  popor vrea sa-si arate identitatea chiar mistificata si noi ce sa facem? Sa spunem ca ne tragem din tiganii? Orice asociere  a noastra cu tiganii barbari, nu face decat sa ne traga in jos.  Trebuie sa facem ceva ca sa  dam un exemplu europenilor ca,  avem sange albastru si ei  sunt urmasii nostrii si nu ne sunt egali. Ciocul mic ! Curaj !  

duminică, 20 mai 2012

Dulap fermecat


Fw: Dulap fermecat cu sertare surpriza (merita deschis ac mesaj)




 Dupa deschiderea sertarelor si dupa ce veti alege ce imagine va place, prin descarcarea lor
 veti vedea ca toate sunt  --pps-uri--.

......SERTARE FERMECATE....
 
Deschideti cate un sertar al acestui armoar fermecat si veti descoperi lucruri minunate!
Numai sa aveti rabdare si timp pentru a admira locuri si obiecte frumoase...
Imposibil sa nu fiti incantati de unele dintre ele... Va las sa descoperiti singuri...